Roberto Saviano este un om nascut in Napoli. A scris o carte, Gomora, debutul sau literar, din cauza careia a trebuit sa ceara protectie politiei pentru intreaga familie. Din pacate, nu am citit acel roman, dar imi doresc s-o fac. El a fost ecranizat, sigur ati auzit de serialul omonim. Daca acea prima carte era non-fictiune, aceasta Piranha: Copiii Camorrei este o fictiune bazata pe fapte reale. Ceea ce, pana la un punct, este cam tot aia. Nu este ca si cum as fi verificat daca acesti copii au existat, cu numele din carte.

Conform autorului, copiii care l-au inspirat sa scrie aceasta carte sunt cu morti. Cu totii sunt morti. Ceea ce poate fi adevarat, dar totodata poate fi si o buna metoda de a-ti promova cartea (era o mema care spunea: Cum sa faci filmul horror mai scary decat este deja? Adaugi la final sintagma “bazat pe fapte reale”!).

Piranha: Copiii Camorrei ne arata un fenomen trist, tot mai intalnit in Napoli (dar si in restul sudului italian): copii care de la varste fragede isi doresc sa intre in organizatiile mafiote. Acesta este telul lor in viata. Asta viseaza de mici: sa fie mafioti, sa controleze anumite zone, sa dicteze. Scoala pentru ei este un accesoriu, acolo merg doar cand isi amintesc si isi iau doar informatiile care le convin. Informatiile care ii ajuta, din punctul lor de vedere, sa ajunga ceea ce isi doresc.

In aceasta poveste, unul dintre copii (Il Capo) este fascinat de Principele lui Machiavelli. Ca o paranteza: inca ma intreb de ce nu se studiaza Principele si in scolile romanesti (eu l-am facut, in treacat, la facultate; in liceu inca studiem romanele rurale atat de inutile astazi). Continue reading