September 20

Bestia Obisnuintei – Radu Gavan

Bestia Obisnuintei - Radu Gavan

Bestia Obisnuintei este al doilea volum de poezii pe care-l citesc in decurs de cateva zile (dupa volumul Dintr-o suflare al colegei de blogosfera literara Vero Budea). Al doilea volum de poezii pe care-l citesc anul asta. Sper sa nu ma invat asa, sa ma las de acest sport (glumesc, descoperirea unui univers nou nu poate fi decat benefica).

Pentru intelegerea completa a motivatiei mele, trebuie sa mai spun ceva: de Radu Gavan am citit o singura carte, dubiosul roman Exorcizat. Cand zic dubios ma gandesc la absolut toate intelesurile sale, proprii si figurate. Autorul mi-a atras in mod cert atentia, chiar daca nu pot afirma nicicum ca a devenit preferatul meu.

Drept urmare, la una dintre comenzile mele Herg Benet din trecut am comandat si aceasta carte. Hai sa mai dau o sansa si autorilor romani, hai sa vad ce a mai scris. Continue reading

September 19

Pistolarul (Turnul Intunecat vol 1) – Stephen King

Pistolarul (Turnul Intunecat vol 1) - Stephen King

Pistolarul este prima carte a seriei Turnul Intunecat, o serie care mi-a atras atentia de ceva timp, fara sa fiu neaparat fan Stephen King. Nu ca as avea ceva cu el, nu ca-mi displace autorul, ci pur si simplu nu ma pot considera fan avand in vedere cat de putine carti de-ale lui am citit.

De fapt, seria a intrat sub radarul meu in 2017, atunci cand a aparut ecranizarea intitulata Turnul Intunecat (o ecranizare care preia elemente din mai multe volume, nu doar din primul).

Personajul principal al povestii este Pistolarul (in film a primit numele de Ultimul Pistolar), omul bun, cel care trebuie sa apere Turnul Intunecat de Omul Negru. Pistolarul, de fapt, nu a vazut niciodata turnul, acesta din urma fiind ceva deopotriva fizic si metaforic. Turnul Intunecat este punctul fix, cel care tine intregul Univers laolalta. Este acel lucru pe care trebuie sa-l aparam cu orice pret, chiar daca efectiv nu l-am vazut niciodata. Fascinanta idee, din punctul meu de vedere. Continue reading

September 17

Dintr-o suflare – Vero Budea

Dintr-o suflare Vero Budea

Dintr-o suflare este prima carte de poezii pe care o citesc in anul 2020. Nu este un an special, pur si simplu eu nu prea citesc poezie. Citesc asa ceva rar spre deloc. As zice chiar ca anii in care citesc poezie sunt, de fapt, cei speciali.

Pana sa va zic ceva despre carte, trebuie sa va zic cum am intrat in posesia ei, cum de am ajuns s-o citesc. Caci, in cazul meu, stirea nu este ca mi-a placut o carte de poezii, ci este ca am citit una.

Asadar, pe Vero Budea o stiam din online. Stiu site-ul pentru care scrie, LiteraturaPeTocuri, am urmarit-o si inca o urmaresc. Imi plac cartile pe care le citeste, avem gusturi relativ asemanatoare, thrillerele fiind in capul listei de preferinte (si la ea, si la mine). Putin ciudat, ati zice, asta as fi si eu tentat sa zic.

Am cunoscut-o anul trecut si personal, intalnindu-ma cu ea la o cafea (ma rog, eu mi-am luat o dubiosenie, Starbucks-ul nefiind printre locurile pe care altfel le-as prezenta) in perioada in care eram prin Timisoara. Mi-a daruit cartea ei cu autograf, carte pe care, bineinteles, am plimbat-o apoi cu trenul timp de aproape 10 ore. Eu ma laudasem ca o voi citi pe tren, ca-i voi spune impresiile mele cat de curand. Lucru pe care in mod evident nu l-am facut. Continue reading

September 9

Jocul ingerului (Cimitirul Cartilor Uitate volumul 2) – Carlos Ruiz Zafon

Jocul ingerului Cimitirul Cartilor Uitate volumul 2 - Carlos Ruiz Zafon

Cand m-am apucat de Zafon, am facut-o cu inima indoita, plina de reprosuri: ajunsesem exact precum oamenii pe care-i dispretuiesc, adica dau o sansa unui autor abia dupa ce acesta a murit. La fel, daca nu mai accentuat, se intampla si cu muzicienii. Fenomenul, zica-se, este mai accentuat la noi ca-n alte parti. Totusi, cu o singura exceptie, putini prieteni cititori ar fi pariat ca-mi va placea Umbra vantului. Parea de la distanta a nu se incadra in tiparul meu. Dupa ce am scris articolul despre carte, laudand-o, spunand ca m-a impresionat, ca m-a dat pe spate, vreo 3 persoane mi-au spus, direct ori indirect, ca ar fi bine sa ma opresc. Jocul ingerului, mi se soptea, este o carte mult mai slaba, mult sub predecesoarea sa.

Fidel incapatanarii mele oltenesti proverbiale si fidel principiului de a nu ma lua dupa opiniile altora (stiu, suna ciudat: eu scriu despre carti, insa ignor complet opiniile altora despre acestea), m-am apucat de carte pastrand in minte doar fabuloasa lume din primul volum al seriei. Am citit Jocul ingerului exclusiv cu gandul la Umbra vantului, gandindu-ma doar la ce carte urmeaza a mai fi salvata. Si pentru ca instinctele rareori ma tradeaza, am avut dreptate sa ignor criticile si sa merg pe mana mea.

Caci, dragii mei, Jocul Ingerului nu doar ca nu este mai slaba decat precedesoarea sa, ci este in mod EVIDENT mult mai buna. Are o parte filosofica si teologica absolut fascinanta. Fiecare religie este o poveste, cea mai buna religie va fi cea inventata de un scriitor talentat, iar religiile pot fi deopotriva adaptate ori generate (create) de la 0. Continue reading

September 5

Mai usor cu ecranizarile pe scari!

Mai usor cu ecranizarile pe scari! Emil Calinescu

Ecranizarile, fie ca vorbim despre filmele care au cucerit cinematografele, fie ca vorbim, in anii actuali, de ecranizarile Netflix & HBO GO, au marea calitate de a scoate la lumina carti exceptionale. In unele cazuri, putine, ecranizarile au fost mai bune decat cartile originale. In general, se spune ca-n minoritate sunt chiar si ecranizarile la fel de bune precum cartile. Regula este ca filmul este mai slab decat cartea. 

De la aceasta regula trebuie sa plece discutia. Tradusa matematic, atunci cand ecranizezi o carte sunt sanse mai mari s-o strici, s-o faci praf, decat sa scoti ceva mai bun din ea.

Gandind din perspectiva originalitatii, multi apreciaza intr-o masura mai mare scenariile originale in dauna ecranizarilor. La Oscar chiar se face distinctia asta, ce-i drept, doar in ceea ce priveste scenariul. Exista critici, la noi si peste tot, care acorda din start o bila alba filmelor bazate pe scenarii originale. Continue reading

August 30

Mortii ma-tii – un cristian (Cristian Cosma)

Mortii ma-tii - un cristian (Cristian Cosma)

Inainte sa va vorbesc despre cartea Mortii ma-tii, trebuie sa va vorbesc despre cum am aflat eu de ea. Introducerea usor off-topic este, de fapt, extrem de relevanta.

Asadar, am avut parte de o foarte scurta vacanta (de vineri pana luni) in Brasov in weekendul cu 15 august (am plecat pe 14, m-am intors pe 17). Printre multe alte lucruri vizitate, am mers, in mod surprinzator, si-ntr-o librarie. Ma rog, in mai multe am mers, insa cea buclucasa, in sensul bun, este Libraria Humanitas din Piata Sfatului. Acolo, ratacita pe un raft, se afla o carte obscura, numita Mortii ma-tii. Neauzind in viata mea de ea, insa fiind amuzat de titlu, am pozat repede raftul si am postat pe Facebook, intreband daca a auzit cineva de ea. Nu aveam mari sperante, nu ma asteptam la nimic. Ma rog, ma asteptam ca prietenii mei cu simtul umorului sa se distreze vazandu-i coperta (caci postasem atat pe pagina CitestEmil, cat si pe profilul personal). Am bagat telefonul in buzunar si am mers prin alte parti ale orasului.

Dupa jumatate de ora, cand scot eu telefonul sa vad ce s-a mai intamplat prin online, constat ca multi auzisera de carte si, mai mult decat atat, 3 prieteni m-au rugat sa o si cumpar. Cica nu se mai gaseste, e o raritate, o amica imi spunea cat de mult a cautat-o ea… Continue reading

August 15

Caterina – Corinne Rakoczy

Caterina - Corinne Rakoczy

Dupa ce am citit cartea precedenta, Inainte sa adorm, avand o dubioasa senzatie pe parcursul intregii lecturi (o senzatie de deja-vu, care in Oltenia poarta numele de “senzatia de DEJA-FU), am inceput Caterina, o carte ce se bazeaza pe un … blestem. De la dubios intr-un mod benign am ajuns la ceva de-a dreptul infricosator. Si pentru ca tot vorbeam de expresia olteneasca DEJA-FU, trebuie sa va spun ca potrivirea este aproape perfecta: actiunea se petrece intr-un judet al … Olteniei! Sau, ma rog, o potrivire SIMPLA si PERFECTA….

Acum, pentru ca vorbim de Corinne Rakoczy, cea care a debutat cu romanul Jupanul, trebuie sa va zic si asemanarea cu acea poveste de debut: daca in Jupanul aveam intamplari care se petreceau pe parcursul a 50 de ani (instaurarea comunismului si caderea acestuia fiind punctele cheie), in Caterina avem intamplari ce se desfasoara pe parcursul a peste 100 de ani. Caterina isi incheie socotelile cu viata aruncand un blestem dur asupra celor 2 familii, blestem care urmeaza a fi rupt doar de o dragoste sincera. Tanara Caterina fusese parasita de logodnicul ei, iar ca razbunarea, exact in ziua nuntii acestuia hotaraste sa se sinucida, luand impreuna cu ea un blestem crunt, care se abate cateva generatii bune asupra familiilor celor doi.

Din pacate sau din fericire, cartea aceasta poate fi privita din 2 unghiuri diferite, insa deloc contrare. Continue reading

August 13

Mincinosii (We were liars) de Emily Lockhart este o carte dubioasa in sens pozitiv!

Mincinosii (We are liars) de Emily Lockhart

Mincinosii nu este un thriller. Cine spune asta minte, insa a minti, in contextul acestei carti, nu este neaparat un lucru rau. De altfel, chiar asta ne indeamna autoarea pe spatele cartii.

Si, intr-adevar, avem doar 2 optiuni in ceea ce priveste aceasta carte: fie spunem adevarul, incepem sa povestim ce se intampla in carte si … facem spoiler, fie pur si simplu mintim.

Deci cum ai putea cel mai bine sa pregatesti un cititor de lectura cartii Mincinosii decat … mintindu-l? Si, ca-n multe situatii, cei mai mari mincinosi sunt cei care traiesc in minciuna, sunt cei care-si cred propriile minciuni. Acestia sunt, de fapt, si cei mai credibili.

Chiar asa, ce parere aveti despre mincinosii? Ce sentimente va starnesc mincinosii? Cum va situati in relatia cu adevarul? Cand este acceptabil sa mintiti si pe cine? Si, mai ales, cat? Pana cand? Cat timp poate fi ascuns adevarul? Continue reading

August 11

Metro 2033 – Dmitri Gluhovski

Metro 2033 - Dmitri Gluhovski

Metro 2033 are la baza o poveste relativ banala: dupa un razboi nuclear distrugator ultimii oameni care au supravietuit s-au refugiat in metroul din Moscova. Pana aici nimic spectaculos, as putea spune ca e ceva chiar banal.

Dar fix prin banalitate m-a atras aceasta carte: de la o premisa aparent banala si nu foarte originala autorul Dmitri Gluhovski reuseste sa faca o poveste extraordinara, ingramadind in 600 de pagini chestii extrem de profunde. Avem politica (nazisti, comunisti, che guevaristi, militari), avem religie (Iehovisti si sectanti canibali dubiosi), avem filosofie, avem elemente de geopolitica (notiuni gen Stat tampon explicate pe intelesul tuturor; ori ideea de neutralitate explicata si mai simplist; ganditi-va ca o statie de metrou este un stat: spre deosebire de statele actuale, o statie de metrou are doar granita terestra si poate fi vizitat doar dintr-una ori din 2 parti, cu toate lucruile care decurg de aici), avem psihologie (cartea patrunde atat de adanc in psihicul uman incat nici nu iti dai seama cat de mult i-ai permis sa patrunda), avem notiuni elementare de drept (ce ai voie si ce nu ai voie sa faci atunci cand efectiv nu ai legi scrise).

Partea dubioasa, ma rog, prima dintre ele, este data de contextul in care am citit cartea. Cartea a aparut la noi in 2016, cand nici nu se punea problema unei pandemii. Imaginati-va cu ce inima am citit eu toate acele grozavii. Nu stiu cate distopii ati citit voi de cand a venit molima, eu, insa, ma gandesc cu groaza. Nu-mi dau seama daca politicienii (de la noi si de peste tot) se inspira din distopii, considerandu-i geniali si clarvazatori pe autorii acestora, ori daca nu cumva distopiile sunt din start gandite sa pregateasca terenul. Ziceti sa nu cred in teorii conspirationiste, dar uneori realitatea te indeamna sa crezi si acele teorii. Adica, din punctul meu de vedere, in acest moment cele mai fantasmagorice teorii sunt cele oficiale. Teoriile conspirationiste sunt pistol cu apa (infectata sau nu). Continue reading

August 4

Umbra vantului (Cimitirul Cartilor uitate volumul 1) – Carlos Ruiz Zafon

Umbra vantului - Carlos Ruiz Zafon

Umbra vantului este prima carte de Carlos Ruiz Zafon pe care o citesc. Nu ma laud cu asta, dimpotriva, imi pun cenusa in cap, insa totodata recunosc ca, intr-un fel, m-au ajuns blestemele celor pe care deseori i-am injurat. Daca celebrul scriitor spaniol n-ar fi incetat din viata anul acesta (19 iunie 2020 data mortii, la varsta de DOAR 55 de ani). Probabil daca n-ar fi incetat din viata m-as fi luat cu altele, as fi dat prioritate altor carti si nu as fi dat o sansa acestui roman. Cu toate astea, nu ma pot declara #FanDeMic Carlos Ruiz Zafon.

Revenind la Umbra vantului, aceasta este o prima carte din seria Cimitirul Cartilor Uitate. Ideea in sine, a unui cimitir al cartilor uitate, mi se pare fascinanta. Continue reading