Petrecerea de vanatoare este o carte excelenta, insa mult prea lenta pentru un iubitor de thrillere si adrenalina. Pentru ca, de fapt, cartea este despre … PRIETENIE. Altfel spus, o carte care distruge complet acest mit, care face praf conceptul, in sine, de prietenie.

Petrecerea de vanatoare ne spune povestea unui grup de prieteni care an de an isi petrec impreuna revelionul. Anul acesta aleg o cabana izolata din Scotia. Cabana devine cu adevarat izolata atunci cand vremea nefavorabila o izoleaza complet de restul lumii. Dupa 2 zile, chiar de Anul Nou, unul dintre ei este gasit mort. Vinovatul este acolo, printre ei.

Reteta va suna, evident, cunoscuta. Insa aici, spre deosebire de alte povesti de genul, punctul de greutate nu il reprezinta criminalul, aflarea acestuia, ci descoperirea fiecarui personaj in parte. Fiecare personaj in parte este fascinant in felul sau.

Acum, nu va voi vorbi despre personajele din carte, va las sa le descoperiti singuri, ci va voi vorbi despre ideea de baza, cu care NU sunt de acord. Din principiu, zic.

Asadar, in cazul lor, ACELASI grup de prieteni isi petrec/e revelionul impreuna de ani de zile. Practic, indiferent cum s-au dezvoltat acei prieteni, pe ce drum a apucat-o fiecare, la finalul anului se intalneau. O chestie evident gresita. Oamenii se schimba, isi schimba prietenii, isi schimba interesele, isi schimba (ori isi pastreaza) statutul social si economic. Este din start absurd, exagerat, sa-ti pastrezi acelasi grup de prieteni.

De exemplu, sa presupunem ca in facultate 5 persoane sunt la fel, au acelasi statut social, frecventeaza aceleasi petreceri, au interese comune. Ulterior unul ajunge bine, la o firma mare, salariu bun, in timp ce altul stagneaza ori chiar da inapoi. Vor apartine unor lumi diferite. Mai pot ele sa ramana prieteni? Sa isi pastreze aceeasi gasca? Fara adaosuri, fara alti prieteni? Caci se presupune ca de revelion petreci alaturi de cei mai apropiati oameni.

In plus, daca acele 5 persoane se vor cupla/casatori, vor aparea in gasca alte 5 persoane (sau 4, daca nu s-or cupla toate). Suntem siguri ca noua gasca, de 10 persoane, va fi una care se va intelege? Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca una dintre cele 5 persoane nou-venite ar putea avea si ele o gasca proprie.

Deci, ca sa zic asa, ideea in sine este sortita dezastrului. Un astfel de grup, cu oameni care s-au dezvoltat diferit, nu are cum sa functioneze. Dezastrul era anuntat.

In cazul nostru, in viata reala, ca sa zic asa, astfel de situatii apar la reunirile de 10/20/30/40 de ani de la terminarea liceului/facultatii. Daca la facultate sansele ca oamenii sa mai aiba vagi interese comune sunt destul de mari, in cazul liceului sansele sunt minime. In afara de faptul ca acei oameni au impartit bune si rele 4 ani, eventual au fost la petreceri comune, ei se vor dezvolta diferit: facultati diferite, medii diferite, eventual orase diferite. Chiar si cand  orasul liceului este Bucuresti, capitala, precum in cazul meu.

Nu zic ca nu exista prietenii care dainuie de atunci ori dinainte. Evident ca sunt. Doar ca putine. 1-2, maximum 3 persoane. Din scoala generala mai tin legatura constant cu 2 colegi, iar din liceu cu unul singur. Nu stiu altii cum stau din acest punct de vedere, dar majoritatea prietenilor mei stau cam la fel. Mai au 2-3-4 prieteni despre care mai stiu vag ce mai fac, daca sunt in acelasi domeniu, dar cam atat. Deci cam asta este normalitatea, nu-s eu o exceptie.

In plus, in cazul povestii din romanul Petrecerea de vanatoare, mai avem un cuplu ciudat de islandezi, ca bonus. Sa ne gandim astfel: inchiriezi un domeniu, o cabana, despre care stii ca va fi doar a ta, a grupului tau, insa auzi ca acolo vor mai petrece revelionul inca 2 oameni. Nu stii nimic despre ei, sunt chiar straini, deci intre ei vor vorbi o alta limba, te pot barfi pe la spate fara sa-ti dai seama. Ca sa intelegeti cat de RADICAL sunt eu, in fiecare an de ziua mea caut localuri, berarii, cafenele, care au separeuri. Nu e tot localul al meu, insa incaperea in care stau eu cu prietenii mei (tot timpul sunt diferente, niciodata nu sunt FIX aceiasi de la un an la altul). Intr-un an luasem un separeu mare al unei cafenele. Un cuplu dorea sa stea acolo, intr-un colt al incaperii. I-am gonit. M-am dus la responsabili, la chelnerita, si i-am spus ca intelegerea fusese alta. Ei au plecat, insa erau mirati, socati, de radicalismul meu. Cu ce ma deranjasera? Pur si simplu de ziua mea vreau sa fiu doar eu cu ai mei. Ma rog, si cu un chelner, ca sa ne faca viata mai usoara.

Deci, ca sa zic asa, nu doar situatia initiala, acelasi grup an de an, era una cu potential exploziv, ci si prezenta a doi intrusi. Ma rog, 2 intrusi plus angajatii cabanei, care si ei sunt speciali in felul lor.

Va las sa-i descoperiti pe toti citind Petrecerea de vanatoare.

La final, va rog sa va raspundeti singuri la intrebarea: daca nu ati fi stiut dinainte ca autoarea este femeie, v-ati fi dat seama dupa scriitura? Eu, unul, zic din start da. Erau 70% sanse ca ea sa fie femeie. Nu zic mai multe.

Petrecerea de vanatoare este o carte excelenta, chiar daca nu e atat de thriller pe cat mi-as fi dorit. Insa daca iau in considerare SI faptul ca-i PRIMA carte a autoarei, ea devine cu adevarat excelenta. Un debut excelent pentru ea. A fost si pentru mine PRIMA carte de-a ei pe care am avut placerea s-o citesc.

Petrecerea de vanatoare a aparut la Editura TREI si poate fi comandata de pe Elefant, Libris, Carturesti, Librex, Cartepedia, CLB, Libraria Delfin si eMAG.

ps: Petrecerea de vanatoare va avea parte si ea de un blog tour. Precedentul a fost pentru cartea Incepem cu sfarsitul. Aici voi pune, la finalul blog-tour-ului, link-urile tuturor articolelor. Pana atunci, pentru ca tot v-am amintit de cartea lui Chris Whitaker, va recomand clipul de mai sus, chiar daca este dupa scrierea unei alte carti de-a autoarei, Lista de invitati. La noi cartea aceasta a aparut INAINTEA cartii celei de fata.

ps2: Din pacate, am intarziat cu o zi articolul legat de cartea Petrecerea de vanatoare. Se pare ca data de 13 a avut o influenta negativa chiar si atunci cand articolul trebuia sa apara … pe 12. Poate si cabana cu pricina a avut energiile sale negative care au contribuit. Zic.