Podul de Lut este, pentru prima, prima carte a scriitorului Martin Zusak pe care am citit-o. Multi au citit intai Hotul de carti, poate si Mesagerul, eu am trecut direct la Podul de Lut. Cumva, este rau, ca nu ma pot pronunta asupra stilului autorului, nu pot face o comparatie concludenta; pe de alta parte, sunt mai obiectiv, analizand STRICT aceasta carte. Cum este aceasta carte ca atare, fara alte influente din opera autorului.

O a doua precizare foarte importanta, relevanta in context: Clay, in engleza, inseamna lut, dar este si numele personajului principal. Podul de Lut este podul facut de Clay cu el insusi. Bridge of Clay, titlul din engleza al cartii, este practic intraductibil.

O a treia precizare, la fel de importanta, este legata de modul in care este narata povestea: un personaj spune povestea altuia. Sunt 5 frati Dunbar, cei mai importanti dintre ei, cei relevanti, fiind Matthew, cel care ne spune povestea lui Clay. Da, fix asa: Matthew ne spune povestea lui Clay. Ca si cum frati-miu mi-ar povesti niste chestii ale lui, iar eu le-as povesti, la persoana I, vorbind despre el la persoana a III-a, fara ca eu sa fi asistat la multe dintre acele intamplari. Pare a fi un narator omniscient-personaj, care insa stie ce se intampla si in locurile unde nu e prezent fizic. Ceva dubios, nu neparat in sens negativ.

Acum, nu va zic exact povestea lor, tot ce faceau, bun sau rau, acesti frati, ci va zic cele 2 puncte culminante, relevante: moartea mamei lor, Penelope, si plecarea neanuntata (si nedreapta) a tatalui lor, Michael. Cum ajunge Clay sa mearga la tatal lui si sa-l ajute sa construiasca un pod, SA ISI construiasca propriul pod, ramane sa vedeti singuri.

Ce e important de precizat, tot ca modalitate de relatare a faptelor: avem parte de o non-liniaritate cel putin obositoare. Povestea se intoarce, aproape obsesiv, in cateva momente: la momentul mortii mamei (si la momentele anterioare, de agonie, de chin), la momentul plecarii tatalui si la alte 2-3 momente (pe care nu le voi evoca).

O intrebare pe care mi-am pus-o, pe care probabil putini si-o vor pune, acaparati fiind de frumusetea intregii povesti: cartea nu pare in niciun fel povestita de un pusti de aproape 20 de ani, care s-a retras de la liceu inainte de finalizarea acestuia. Da, omul citea, nu era un derbedeu, un pierde-vara, dar nici scriitor nu era.

De pilda, in romanul O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, autorul simte nevoia constant sa arate cine spune povestea. Simti din start cine este povestitorul. In multe alte carti povestite la persoana I, naratorul pare a fi autorul, care prefera, insa, sa se prefaca, habar n-am de ce, ca a lasat responsabilitatea asta unui personaj.

Un ultim defect al cartii, unul important, este lungimea exagerata a acesteia: o poveste de maximum 250 de pagini a fost pusa in peste 500 de pagini.

Nu zic ca nu e o poveste frumoasa. Nu pot spune ca nu m-a impresionat in cateva momente. As fi nedrept sa spun ca nu sunt personaje interesante in carte. Ohoo, chiar sunt. TOATE personajele cartii sunt interesante, sunt bine construite, au farmecul lor. Pentru ei, pentru aceasta familie dubioasa pe de-a-ntregul, (si nu numai) merita sa cititi cartea.Pentru simbolistica din spatele multor lucruri din aceasta carte.

Spun doar, ca de obicei, ca o carte buna are si defecte. Ca daca mi-a placut o carte nu inseamna ca trebuie sa inchid la alegerile nefericite ale autorului.

Si, repet, spun toate astea fara sa fi citit ale carti de-ale lui. Nu, lectura lor nu ma va face sa-mi schimb parerea despre carte. Paradoxal, desi poate vi s-a parut ca autorul mi-a displacut, voi da o sansa si celorlalte doua. Mi-au displacut alegerile lui, nu autorul in sine.

Podul de Lut (Bridge of Clay) este o carte interesanta, o frumoasa poveste de familie, cu niste personaje extrem de dubioase in sens pozitiv. Autorul a facut mai multe alegeri care mi-au displacut, aceeasi poveste putand fi spusa, din punctul meu de vedere, mult mai coerent si mai bine daca era povestita cap-coada la persoana a treia si daca avea maximum 250-300 de pagini. Totodata, aparentul haos pe care eu l-am observat citind Podul de Lut poate avea alte 2 explicatii: o explicatie o gasiti in persoana autorului (care recunoaste ca a fost o cu totul alta persoana cand a terminat de scris cartea fata de cum era cand a inceput-o); o a doua poate fi gasita la traducere (o carte extrem de greu de tradus, ganditi-va doar la numele Clay si la toate jocurile de cuvinte intraductibile; mai sunt si altele, pe care le veti descoperi singuri; multe dintre ele sunt explicate in note de subsol, altele se subinteleg).

Podul de Lut poate fi comandata de pe site-ul Editurii RAO ori de la librariile online Cartepedia, Libris, Diverta, Carturesti si eMag. Versiunea in engleza a cartii poate fi comandata de pe Okian si Books-Express.