Portocala sangerie este romanul de debut al autoarei britanice Harriet Tyce. Spun din start: m-a dezamagit crunt, aveam asteptari mult mai mari, insa are ceva al ei care ma face sa nu abandonez complet scrierile autoarei. Tocmai pentru ca este debutul ei zic sa fiu un pic mai indulgent.

Alison Bailey este o avocata ce este nevoita sa-si imparta timpul intre viata profesionala si cea personala. Din pacate, in nicio privinta lucrurile nu merg corespunzator. In viata profesionala este Patrick, o persoana cu care incepe sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp, nu doar discutand dosarele si spetele. Iar in viata personala este Carl, un tata care a avut mari probleme profesionale, probleme care au facut ca mult timp Alison sa fie singura persoana aducatoare de venit din casa. Tot raul spre bine, insa, caci asta a insemnat si un alt lucru: Carl a avut timp sa se ocupe de micuta Mathilda, fiica celor 2. Acum Carl lucreaza ca terapeut, insa timpul sa liber este oricum mai mare decat cel al lui Alison.

Problema lui Alison este ca incepe sa bea alcool din ce in ce mai mult si mai des, astfel incat problemele incep sa apara atat in viata personala, cat si in cea profesionala.

Apare, insa, si primul caz de omucidere pe care avocata Alison Bailey trebuie sa-l rezolve. Acest dosar inseamna, pe de-o parte, ca trebuie sa reduca substantial consumul de alcool, dar inseamna pe de alta parte si ca trebuie in continuare sa aloce foarte mult timp vietii profesionale. Sa-si ignore familia si mai mult decat deja o facuse. Nu va spun ce este cu acest caz, cine-i implicat si cine-i vinovat, va trebui sa-l rezolvati singuri.

In continuare va voi spune cele 5 mari defecte ale romanului Portocala sangerie, cele 3 lucruri care mi-au displacut foarte mult la aceasta poveste:

  1. Speta pe care avocata Alison Bailey o are de rezolvat nu este principalul fir narativ al povestii. Este deseori trecuta in plan secund. Principalul fir narativ este viata PERSONALA a avocatei. Ceea ce, nu neg, poate fi interesant pentru unii cititori, probabil cititoare, insa nu si pentru mine. Nu este o carte politista clasica, nu este nici macar un “courtroom drama” (termenul este unul cinematografic, care poate fi translatat si in privinta operelor literare). Este doar o drama care implica si o crima. Sau mai multe. Mult? Putin? Ramane sa decideti voi.
  2. Desi este marketata drept o poveste imprevizibila, cu un final socant, eu am reusit sa intuiesc 80% din deznodamant. E cam mult. Prea mult.
  3. Ritmul este lent, foarte lent, chiar daca nimic nu pare in plus in carte. Nu este lungita aiurea, este doar gandita sa aiba un ritm lent. Primesti informatiile cu pipeta, mai trec 50 de pagini si simti ca te afli oarecum in acelasi loc. Nu zic ca e neaparat gresit, spun doar ca eu gust alt tip de lecturi.
  4. Alison, personajul principal, primeste totul din cer, atat lucrurile bune, cat si cele rele. Ea nu prea are niciun merit, la fel cum nu are nicio vina. Desi altfel este un personaj bine conturat, solid construit, putea fi oricine in locul ei. Ma rog, cam asta e ideea: ca nu are controlul asupra vietii ei. Inteleg asta. Dar parca e frustrant sa citesti o carte in care personajul principal ar putea sa nu faca nimic, caci deznodamantul ar fi acelasi. Serios.
  5. Ideea de thriller presupune fie un suspans sporit, fie o teama exagerata. Cineva sa fie in pericol ori acel pericol, acea teroare, sa planeze asupra tuturor. Nimic din toate astea. Nu e deloc cazul aici. Citesti romanul si ai impresia ca daca ar mai avea inca 500 de pagini, tot nu s-ar intampla nimic. Si daca totul se rezolva azi, si daca se rezolva peste 5 ani, rezultatul e acelasi.

Evident, Portocala sangerie are si certe calitati: personaje bine conturate, o scriitura curata, fara inflorituri inutile, dar nu foarte usoara, o desfasurare clara a actiunii. Scriitoarea mi-a dat senzatia de tanara speranta, de autoare pe care trebuie s-o urmaresc si pe viitor. Lucru pe care-l voi face cu siguranta. Chiar am in biblioteca si-mi face cu ochiul urmatoarea ei carte, Minciuni mortale.

Portocala sangerie este per total un roman decent, care pe mine m-a dezamagit pentru ca aveam asteptari prea mari. Si pentru ca am citit prea multa literatura politista, drept urmare intuiesc prea bine desfasurarea actiunii. Voi s-ar putea sa o savurati. Ori s-ar putea s-o dispretuiti mai mult decat o fac eu.

Portocala sangerie a aparut in limba romana la Editura Litera, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati. Bref: editura in cauza are pe site-ul propriu niste promotii extrem de misto; cred ca este editura cu cele mai multe promotii proprii dintre toate cele de pe piata romaneasca.