Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

25 May

Povestea slujitoarei se vrea a fi o distopie despre o societate teocratica, o distopie ce se petrece intr-un viitor deloc indepartat. O America din viitor condusa de niste fundamentalisti religiosi, care in felul lor vor sa rezolve problema natalitatii. Si care considera ca femeile pe asta ar trebui sa se concentreze, pe procreare.

Carte ne este povestita la persoana 1, cartea parand in multe momente un jurnal intim.

Ce nu are aceasta carte absolut deloc este actiunea. Universul distopic este creionat bine, avem o imagine destul de consistenta a acestuia, doar ca … atat. Atat si nimic mai mult.

Ce este si mai interesant este finalul: in ultimul capitol suntem proiectati in viitor, cand la o conferinta stiintifica se vorbeste despre aceasta societate. Ce nu aflam, eu unul mi-as fi dorit sa aflu, este cum a disparut ea. A cucerit-o cineva? A fost o revolta interna? A fost vorba despre o tradare?

Despre societatea in sine am doua nelamuriri, doua curiozitati:

Aspectul religios este ciudat, caci pana la urma chiar si credinciosii erau persecutati. Ideea era ca ei considerau ca religia este unica, drept urmare catolicii, baptistii ori iehovistii erau pur si simplu niste secte. Era o religie oficiala si erau sectele.

Ce nu inteleg eu este, insa, alt lucru: ei erau cumva ortodocsi? Sau aveau o noua religie crestina, care intr-un fel sau altul le ingloba pe toate?

Si fix pentru ca acest aspect important, fundamental pentru acea societate, nu este pe deplin lamurit ma face sa cred ca autoarea este, de fapt, o persoana atee. O persoana care da citate din Biblie, fara sa stim exact din care Biblie (Bibliile sunt diferite la ortodocsi, catolici, protestanti si neoprotestanti). Nu-mi dau seama cum este vazuta o astfel de carte de catre credinciosi. De catre catolici, de catre ortodocsi, de catre iehovisti, de catre baptisti, de catre adventisti…

Ateii e clar ca o vor repudia, ca ei vor fi cei mai virulenti impotriva ei. O societate in care ei vor fi primii vizati. Deci ei, ateii, nu-si vor dori o astfel de societate. Pe care, dupa cum am spus mai sus, nici macar persoanele credincioase nu si-o doresc. Caci nu ar mai fi crestin ortodocsi, catolici ori (neo)protestanti. Si daca ar avea sa-si pastreze ACTUALA credinta, ar fi si ei persecutati.

In plus, o societate teocratica bazata pe o NOUA religie mi se pare ceva pur si simplu imposibil. Daca s-ar fi spus ca relgia catolica ar fi cucerit acel teritoriu si ca in fruntea statului (american sau nu) este un Papa ori un emisar al acestuia, totul ar fi fost mai credibil. Altfel, totul pare o lume fantastica imposibila si atat. Caci, din punctul meu de vedere, o societate nedorita de nimeni are 0 sanse sa sa se intample. O poveste, deci, complet nerealista.

Rolul femeilor in instaurarea acelei societati este iarasi incert. Este un subiect la fel de important, de relevant. Dar nici aici lucrurile nu sunt clare. E clar ce rol aveau femeile pentru mentinerea acelei societati, dar ce rol avusesera initial, in instaurarea ei?

Si, mai ales, cat de victime erau ele? Caci mi se pare ca victime erau deopotriva femeile si barbatii, ca sa nu mai zic de aspectul contrar: erau destule femei care considerau societatea aceea drept una mai buna, una normala, fireasca. Femeia, desi deloc libera, traia intr-o lume mai sigura.

Libertate sau siguranta – iata o intrebare la care Povestea slujitoarei, indirect, incearca sa raspunda. Din punctul meu de vedere nu reuseste, ceea ce face ca aceasta poveste sa isi rateze cam toate obiectivele pe care si le propusese.

Si, revenind la ultimul capitol, desi se doreste a fi unul explicativ, unul care sa acopere gaurile, mie mi se pare ca mai mult strica. Mie-mi pare un capitol ca pentru prosti, unul care-ti da mura-n gura multe lucruri de care trebuia sa te prinzi singur/a.

Legat de ecranizare, de serialul Povestea Slujitoarei, nu v-as putea spune prea multe lucruri. A ajuns la sezonul 3, iar eu abia de am putut vedea 2 episoade. Ma intereseaza distopiile, subiectul religios am zis ca trebuie sa-l aprofundez mai bine, dintr-o perspectiva hai sa zicem laica, dar cele 2 episoade mi s-au parut plictiseala de pe lume. Nu stiu si pe bune de pot intelege cum ai putea scoate nu 3, ci un singur sezon din aceasta carte.

E drept, s-ar putea ca sezoanele 2 si 3 sa aiba doar vagi legaturi cu cartea. Cu toate astea, mi se pare ciudat sa storci atat de mult o carte altfel seaca. Si nici nu-mi dau seama daca expresia A scoate bani din piatra seaca este cu adevarat de laudat ori de invidiat.

Povestea Slujitoarei este un inceput bun. O contextualizare ampla, o introducere lunga. Din pacate, insa, lipsesc cuprinsul si incheierea. Sau, ma rog, incheiere avem, dar nu stim cum s-a ajuns la ea. Deci, practic, o avem degeaba.

Cartea Povestea Slujitoarei a aparut la Editura Paldin si poate fi comandata de la Cartepedia, Libris ori Carturesti.

2 Replies to “Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

  1. Pingback: Vox Tacerea poate fi asurzitoare - Christina Dalcher - 100 de cuvinte pe zi

  2. Am citit multe recenzii favorabile care au ridicat cartea in slavi, dar pe mine m-a dezamagit. Parca ii lipseste ceva. Subiectul in sine este ok.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *