Puiul de cuc este al XI-lea volum al seriei Fjällbacka. Da, ati citit bine: volumul cu numarul 11! Din pacate, eu am citit doar primele 2 volume, Printesa gheturilor si Predicatorul, asa ca nu voi fi 100% in masura sa ma pronunt asupra evolutiei seriei si a personajelor. Voi judeca strict atmosfera si speta, cazul in sine.

Dupa cum vedeti, m-am oprit exact inainte de cartea care a adus consacrarea acestei serii si acestei autoare, caci Cioplitorul in piatra este considerata a fi cea mai buna carte a Camillei.

Insa pana sa va vorbesc despre caz, trebuie sa va vorbesc un pic despre carte la modul general. Caci Puiul de cuc pastreaza caracteristicile generale ale seriei: o atmosfera rece, nu neaparat la propriu, ci mai ales la figurat, si un feminism accentuat, justificat, cu care deja m-am obisnuit. Aici este criticata in mod direct o lume patriarhala, insa o lume culta, “inalta societate”, nicidecum o lume a unor oameni needucati, necizelati.

Un fotograf cunoscut este gasit ucis intr-o expozitie, iar insula in care Henning Bauer, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, se retrasese pentru a scrie devine scena unei tragedii sangeroase. Fotograful si scriitorul aveau ceva in comun, fiind membri al unui club select. Fara sa va spun cum si in ce fel se leaga, va mai spun ca in 1980 un transsexual fusese ucis. Restul va trebui sa aflati singuri citind Puiul de cuc. Tot singuri veti afla si de unde vine acest titlu si cat de bine este el ales, cat de sugestiv este.

Revenind la Camilla Lackberg, se vede progresul ei ca scriitoare. Are o carte mult mai complexa, mult mai densa, care contrasteaza destul de mult cu romanul ei de debut. O scriitura mult mai matura, se vede ca acum vorbim de o romanciera experimentata, ea deja face parte din istoria genului “nordic noir”. Este o legenda vie, termenul nefiind deloc exagerat.

Promit ca incerc sa ma apuc sa citesc cartile lipsa, daca le voi gasi pe undeva, insa lectura imi va fi oricum influentata de Puiul de cuc. Voi compara invariabil aceasta carte cu toate celelalte, chestie care nu va fi deloc in favoarea celorlalte. Dar acesta-i riscul atunci cand citesti volumul 11 fara sa fi citit volumele 3-10. Un risc asumat.

Ce vreau totusi sa va avertizez este ca lectura merge greu, Puiul de cuc nu este deloc o carte usor de parcurs. Nu este nicidecum o lectura de vacanta, asa ca perioada aceasta, de Paste, nu prea este propice unei astfel de lecturi. Desi, in sens contrar, daca-ti displace aceasta perioada si vrei sa faci ceva s-o uiti, s-o ignori, o astfel de lectura este ideala. Este perfecta. Remediul perfect pentru aceste zile de vacanta.

Eu am scris acest articol pe 1 mai, de ziua muncii (Suedia este, totusi, o tara extrem de socialista!), zi in care gandul imi este de obicei la mici si la bere. Insa cartea a fost terminata inainte, cand am putut sa ma concentrez la ea. Daca vreti sa va apucati de ea, gasiti o perioada mai libera, in care gandul va este la lectura. Asta daca vreti sa va bucurati de ea si sa o intelegeti pe de-a-ntregul.

Puiul de cuc este per total o carte excelenta, complexa, nu foarte usor de parcurs, dar extrem de inteligent gandita si de bine scrisa. O recomand tuturor fanilor thrillerelor nordice, in special celor care au apreciat seria Fjällbacka.

Puiul de cuc a aparut in limba romana la Editura Trei, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.

Articolul despre romanul  Puiul de cuc (al XI-lea volum al seriei Fjällbacka) scris de Camilla Lackberg face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol au mai aparut urmatoarele articole: Literatura pe tocuri, Anca si cartile, Biblioteca lui Liviu si Gica Andreica.