Rares Butnaru: Eminescu si Caragiale – de la prietenie la ura profunda

15 Jan

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici)  se naste in orasul Botosani, Judetul Botosani, la 15 ianuarie 1850, fiind al saptelea copil dintre cei unsprezece ai Ralucai si a lui Gheorghe Eminovici. A fost poet, prozator si jurnalist roman, socotit ca cea mai importanta voce poetica din literatura romana.

Ion Luca Caragiale se naste in Haimanale (Astazi localitatea ii poarta numele), Judetul Prahova, la 1 februarie 1852, fiind primul copil al lui Luca Stefan Caragiale si al Ecaterinei Chiriac Karaboas. A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, socotit ca cel mai mare dramaturg roman.

Eminescu si Caragiale s-au cunoscut in tinerete, amandoi fiind atrasi de teatru, Eminescu fiind ales in trupa de teatru a lui Costache Caragiale, unchiul dramaturgului.  Au ramas nedespartiti o perioada pana cand Mihai E. a plecat la Viena pentru a studia. Drumurile acestora s-au despartit pana cand Eminescu s-a intors in tara si s-a angajat ca redactor la ziarul “Timpul” din Bucuresti. Ulterior, la cererea lui Eminescu, Caragiale a venit si el ca redactor in acelasi ziar. Cei doi isi petreceau serile in oras, la o carafa de vin unde discutiile lor escaladau diverse subiecte, de aici Caragiale a aflat despre iubirea lui Eminovici pentru Veronica Micle.

In 1878 Caragiale a parasit redactia ziarului “Timpul” si a ajuns la societatea “Junimea” de la Iasi condusa de Titu Maiorescu. La Iasi o cunoaste pe iubita lui Eminescu, pe Veronicla Micle, iar intre Caragiale si Micle se infiripa o relatie amoroasa ascunsa. Eminescu ramanand la Bucuresti ajungea mai rar la Iasi, relatia cu Veronica se derula mai mult prin intermediul scrisorilor de amor.

Veronica a cazut in bratele lui Caragiale fara ca Eminescu sa stie ceva despre acestia. Dramaturgul a fost cel care i-a marturisit infidelitatea lui Titu Maiorescu

Eminescu afla, in final, de aventura celor doi chiar de la Titu Maiorescu atunci cand s-a dus la acesta sa ii spuna ca are ganduri de insuratoare cu Veronica: “Eminescule, iartă-mă, te rog, de sfâşierea pe care ştiu că ţi-o pricinuiesc, dar aceea pe care ţi-ai ales-o drept tovarăşă de viaţă nu merită această cinste, nu merită! Înainte de d-ta a fost prietena altora, a fost şi a lui Caragiale. Mi-a mărturisit-o chiar el”

Dupa ce Eminescu a aflat l-a provocat la duel pe Caragiale, cei doi nu au ajuns la confruntarea fizica. (Daca se ajungea la Duel, Caragiale isi lua bataie. Caragiale era un domn cu palarie si musteata, pe cand Eminescu, moldovean de al meu, baiat crescut cu sapaliga la marginea patului si batut cu cureaua. Glumesc si eu. )

28 decembrie 1881

Dragă Nicuță,

Nu trebuie să te superi, ba să plângi, pentru că eu sunt supărat. N-are a face una cu alta. Dacă-ți scriu cam ursuz nu trebuie să crezi că supărarea mea se îndreaptă în contra ta, căci știu bine că în contra ta nu am nimic. Față cu tine caut să-mi port vina mea proprie

Pe domnul în chestiune (1) l-am bruscat în societate, dar a tăcut frumușel ca un om de nimic ce este. Am consultat pe un om cunoscător de afaceri ce trebuie să fac pentru a putea cere scrisorile tale. El mi-a spus că tu trebuie să-i ceri. În caz când nu ar voi să le dea, căci e liber a nu voi aceasta, pot să-l silesc a-mi da satisfacție.

Se-nțelege că omului pe care l-am consultat nu i-am spus nimic. Te rog, dar, cere-i scrisorile și răspunde-mi apoi dacă ți le-a trimis sau nu. Dacă s-ar lăuda cumva la Maiorescu, precum s-a lăudat față de Bădescu, o poate în orice caz. Nu-te mai îndoi că e de absolută rea-credință. E un om care nici nu poate fi altfel. Dragă Nicuță, fii bună și gentilă și lasă-mă să te sărut, căci parcă te văd înaintea mea. Și nu fii supărată deloc — vrei să mă supăr și eu — tu n-ai nimic de acolo.

Lasă timpul să ți-o dovedească mai mult decât șirurile acelui care te-ar îmbrățișa dacă ai fi de față. Al tău, fără incidente,

M. Eminescu

1 – Domnul in chestiune – Nimeni altul decat I.L. Caragiale.

Singurele intalniri intre Veronica si Caragiale au fost doar prilej  de acuzatii. Asa cum se arata si din scrisoare Veronicai catre Eminescu.

Într-adevăr, recunosc că fiinţă mai arhicanalie, după cum ai numit-o tu, nu există. L-am întâlnit azi. Mi-a zis că eu nu ţi-am spus, nu ţi-am mărturisit păcatul meu decât ca să sfărâm prietenia ce există între tine şi el. Apropos, zice: «Hai, ai să-l faci pe Eminescu să se bată cu mine, să mă împuşte!…» şi câte alte prostii. E un adevărat spion. Mi-e groază de tot ce poate fi capabil acest om, dar să-l lăsăm în pace

Da, ca in orice telenovela cu final frumos, Eminescu si Caragiale s-au impacat dupa ce Luceafarul a fost lovit de boala. Aducandu-si aminte doar de vremurile bune ale acestora.

In 1889, pe 15 iunie, la 39 de ani, Eminescu se stinge din viata la Bucuresti in cabinetul doctorului Sutu, prietenul sau, Caragiale, se stinge din viata la 9 iunie 1912, la varsta de 60 de ani in Berlin. Cei doi prieteni, Eminescu si Caragiale, sunt inmormantati la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Rares Butnaru – Raretech.ro

3 Replies to “Rares Butnaru: Eminescu si Caragiale – de la prietenie la ura profunda

  1. Mi-a placut mult cuvantul URA din titlu. N-a fost chiar ura profunda dupa mine, dar na 🙂

    Multumesc pentru articol!: )

  2. Băi, Caragiale n-a murit în noaptea de revelion în același an ca Eminescu?!
    Știam că au murit unul după altul, Eminescu, apoi se sinucide Veronica și moare și Caragiale de Revelion…

    • Ion Creanga a murit pe 31 decembrie 1989, nu Caragiale. Ordinea cronologica a evenimentelor: Moare Eminescu, Moare Veronica Micle apoi Creanga. Ulterior in 1912 moare Caragiale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *