Refugiul de la Stillhouse Lake este o carte care se citeste usor, dar despre care se scrie greu. Eu am terminat-o acum mai bine de o luna, de atunci ma tot chinui sa scriu despre ea. Exact ca-n diversele cronici, review-uri ori recenzii (fiecare-si denumeste propriile impresii dupa bunul plac), pot spune deopotriva lucruri bune si lucruri rele despre carte. Am sentimente mixte (suna la fel de dubios si-n romana, si-n engleza) despre carte.
Partea si mai trista pentru mine este ca pot spune foarte putine despre povestea in sine fara a da spoilere. Mi-a placut atat de mult mini-twistul (nu este o intorsatura senzationala, dar este indeajuns de inteligenta incat sa te poti bucura de ea) incat nu vreau sub nicio forma sa vi-l spun ori macar sugerez.
Gina Royal este o femeie aparent normala, banala de-a dreptul: sotie iubitoare si mama a doi copii frumosi. Afla la un moment dat ca sotul ei iubitor si dragastos este, de fapt, un criminal in serie. Pentru ca lucrurile sa fie si mai grave, totul se petrece sub nasul ei, in garajul casei, fara ca ea sa aiba habar ce se intampla acolo.
Este nevoita sa se mute departe si sa-si schimbe cu totul identitatea, devenind Gwen Proctor. Este hartuita constant pe internet, haterii online considerand-o vinovata pentru crimele sotului. Ea trebuia sa sufere macar 10% din cat au suferit victimele acestuia. Desi a sustinut in repetate randuri ca nu stia nimic, chiar daca justitia a fost convinsa de argumentele ei, oamenii din online nu au fost atat de usor de convins. Ea a devenit in mediul virtual o vedeta negativa, o persoana despre care se posta constant.
Partea aceasta, a violentei online, a hartuirii virtuale, este foarte bine reliefata. Tin sa subliniez acest lucru, este din punctul meu de vedere marele atu al acestei carti. Punctul ei forte.
Ea se muta intr-o zona izolata, Stillhouse Lake, convinsa fiind ca acolo nu va fi gasita. Nu va fi detectata. Ca nimeni din fosta ei viata nu va ajunge pana la ea.
Asta pana cand este gasit un cadavru plutind in apele lacului, moment in care trecutul incepe s-o ajunga din urma. Gata cu ascunsul, acum va trebui sa lupte. Si nu doar atat: va trebui sa caute prin actualii prieteni, actualii apropiati, pentru a gasi vinovatul. Pentru a afla cine a tradat-o. Si mai ales DE CE.
Fiind vorba abia de primul volum al seriei, e clar ca nu avem final. Este un final de prim volum, nu un final al povestii. Un final deschis, eu unul ma astept la aproape orice de la urmatoarele parti.
Multa lume critica acest roman, Refugiul de la Stillhouse Lake, din cauza limbajului prea simplist. Este considerat a fi o lectura prea usoara, un fel de thriller in stil Fifty Shades ori Twilight.
Personal, nu m-a deranjat stilul de scriere, nu repudiez/refuz din start astfel de lecturi, avand insa alte probleme cu cartea. Am probleme cu creionarea superficiala a personajelor, in special a eroinei feminine (vorba vine eroina, momentan nu a facut nimic cu adevarat memorabil). E drept, imi place dinamismul cartii, totul fiind descris de actiuni, de verbe, si nu de substantive ori adjective. Este, din punctul de vedere al stilului, o carte pe placul meu. Ma rog, cat se poate de pe placul meu.
E drept, Refugiul de la Stillhouse Lake ar putea continua frumos, urmatoarele volume putand acoperi golurile. Personajele pot fi conturate complet abia in volumele viitoare.
Drept urmare, desi nu m-a dat nicidecum pe spate, voi numi Refugiul de la Stillhouse Lake drept o tanara speranta. Ca la fotbal: are timp sa progreseze, zic sa nu-i dam in cap si sa avem rabdare. E adevarat, scriitoarea Rachel Caine nu e nicidecum o tanara speranta, avand aproape 60 de ani (mai precis, 57), fiind nascuta in anul 1962. Are la activ foarte multe volume, toate avand marea calitate de a fi cerute de public. Pretentiosii ar zice PREA comerciale, dar granita este prea subtire, diferenta dintre comercial si ultra-comercial tinand de propriile pretentii pe care le avem fata de carte.
Refugiul de la Stillhouse Lake a aparut la Editura Herg Benet. Poate fi achizitionata direct de pe site-ul editurii ori de pe Libris, Elefant, Carturesti ori Emag.
Aceasta carte pare interesanta si mai ales imi place foarte mult felul in care tu ai prezentat-o. Ai un talent special la a face recenzii la carti, nu ridici in slavi ceea ce nu merita. Din articolele cititie la tine pe blog am tras concluzia ca ale noastre gusturi se aseamana foarte mult.
Asta cu gusturile care se aseamana ma bucura mai mult decat faptul ca ma lauzi. Te voi urmari de acum inainte 🙂
Ma urmaresti degeaba, nu se vede nicaieri ce citesc, cand si cum :)))))))))
Atunci nu te mai urmaresc :))