Reguli generale

Mai jos, cele 10 reguli generale care vor guverna acest blog.

Nu scriu recenzii, ci impresii

Nu scriu recenzii nici despre teatru, nici despre film. De ce cartile ar avea statut special?

Nu dau note

La fel ca mai sus. Nu reiau argumentatia, facuta mai demult pentru filme, o rezum printr-o singura fraza: o carte nu poate fi redusa la o cifra sau doua. Ar fi absurd sa fie asa. Iar cititorii care intra aici doar ca sa vada un numar sunt invitati sa plece.

Nu scriu despre toate cartile citite

Blogul nu este locul unde ma laud cu ce citesc. Ma laud deseori, peste tot pe unde apuc. Aici scriu impresii doar despre cartile care mi-au starnit ceva, pozitiv sau negativ. Poate sa-mi starneasca ceva si o carte proasta. Pun ghilimele pentru ca, in principiu, nicio carte nu este din start proasta.

Nu recenzez clasici

Am facut argumentatia asta la Ianolia. Nu revin asupra ei. Rezum: nu intrati aici sa vedeti daca Dostoievski e autor bun. Deci as scrie degeaba.

Daca voi scrie vreodata despre vreo carte de-a lui, o voi face doar sa va povestesc ceva ce mi-a starnit, ceva ce mi-a amintit. S-o aduc in actualitate. Ceea ce e un pic altceva.

Ma voi referi tot timpul la autor

O recenzie fara nimic despre autor este o recenzie incompleta. De multe ori seaca. Imi pare ca ai gasit niste pagini pe strada, nu stii ale cui sunt, le-ai citit si ti-au placut. Cam asa-mi suna un articol, indiferent cum se numeste el, despre o carte care nu are nimic despre autor.

Eu voi scrie tot timpul despre autor si, mai ales, relatia mea cu el. Este PRIMA carte de-a lui pe care o citesc? Daca am citit mai multe, cititorii merita o mica contextualizare. Sa vedem daca-i acelasi stil, care-i diferenta dintre ele.

Voi evoca tot timpul experiente personale

O carte ii aminteste cuiva de un lucru, altcuiva de alt lucru. Nefiind recenzie, ci impresie personala, voi evoca deseori, daca nu tot timpul, experientele personale. Plec de la premisa ca din acest motiv intra lumea sa ma citeasca.

Daca vreti impresii seci, scrise parca de roboti, cititi criticii. Ori pseudo-criticii.

Sunt un cititor cinefil

Si din motive de SEO, dar si pentru ca-s la curent cu ultimele noutati cinematografice, voi citi foarte multe carti ce au fost ecranizate. Da, voi avea tendinta sa scriu despre cartea X fix inainte de aparitia filmului. Nu mi-e rusine sa spun asta. motivul principal, insa, este faptul ca vreau sa progresez nu doar ca blogger de carte, ci si ca cinefil. Vreau sa scriu articole mai bune si pe blogul de film.

Acum, insa, urmeaza partea aia dubioasa.

Voi citi si carti rau-famate

Fifty Shades, Suge-o Ramona si alte carti pe care criticii le-au trantit de toti peretii. Nu o fac din exhibitionism, nu o fac din motive exclusive de trafic, ci o fac din curiozitate. Si, mai ales, pentru ca vreau sa inteleg.

Vreau sa inteleg noua generatie, vreau sa inteleg de ce o carte e citita. Ca sa inteleg ceva trebuie sa parcurg acel ceva, indiferent ca vorbim despre un film, un spectacol de teatru sau o carte.

Si nu, nu ma consider prea masculin ori prea batran sa citesc carti de genul.

Nu vor fi doar “recenzii”

Nu am gasit un echivalent exact al articolelor pe care le scriu eu despre carti, asa ca le voi numi “recenzii”. Ideea este ca nu doar astfel de articole veti gasi pe blogul meu. Deja ati citit, in ziua de lansare si a doua zi, niste multe articole pe o anumita tema.

Voi scrie si eu astfel de articole. Fie legate de o anumita zi, fie legate de un subiect general.

Vorbesc despre o carte, in particular, dar si despre carti, la modul general. Asteptati-va sa fac asta destul de des.

Sunteti cu totii invitati sa scrieti. Scriu si eu la voi.

Am, insa, regulile mele. Trebuie sa le cunoasteti dinainte, zic:
– Maximum 3 link-uri de-ale voastre. Stiu cum e sa ai mai multe bloguri, eu am 10, dar cand scriu la altii dau doar 3 link-uri. Asta e, ce e mult strica.
– Link-urile de afiliere sunt ale mele. Daca tu scrii despre cartea X, la final ori in interiorul articolului voi pune link-uri de afiliere. Nu ma imbogatesc din ele, dar macar domeniul si gazduirea sa mi le platesc. Si cartile, caci si ele costa bani 🙂 Despre afilieri voi avea o pagina distincta.
– Nu accept, decat foarte greu, articole despre carti despre care deja am scris. Doar daca cineva tine mortis sa ma contrazica, are o parere complet contrara. Altfel, si asta din motive de SEO, e aiurea sa am 2 articole despre cartea X. Cand voi mai pomeni de acea carte, in alte articole, de aici ori de pe alte bloguri, pe care dintre articole sa-l dau?
– Exista posibilitatea sa iti spun ca te primesc, ca iti accept articolul, dar sa nu-mi placa articolul. Deci sa nu-l public. Sa nu zici ca nu ti-am zis.
– Comentariile, chiar si la articolul tau, le moderez EU. Daca cineva se ia de tine si eu consider ca a facut-o decent, acel comentariu va fi acceptat, indiferent de ce crezi tu ca ar trebui sa fac. Sa nu zici ca nu ti-am zis.
– Daca tu vrei ca, la schimb, sa scriu si eu la tine pe blog, eu sunt de acord cu o singura conditie: provoaca-ma. Nu zic ca voi accepta, s-ar putea sa-mi dai o tema care sa nu-mi convina. Insa te anunt de pe acum: imi plac la nebunie provocarile.

Acum astept parerile voastre despre aceste reguli generale. Vi se par absurde? 🙂