Reykjavik este capitala Islandei. O tara mica, aparent neimportanta, care a devenit celebra insa in cateva momente. Unul dintre ele s-a petrecut in 1986, la celebrul Summit de la Reykjavik, cand presedintele SUA si Secretarul General al URSS s-au intalnit intr-o intrevedere considerata istorica.

Romanul Reykjavik se incheie in acel moment istoric, caci atunci ni se dezvaluie adevarul, atunci este momentul de maxim suspans al actiunii, punctul culminant.

Actiunea romanului Reykjavik incepe insa cu 30 de ani inainte, in 1956, atunci cand o tanara de 14 ani, Lara, dispare fara urma pe insula Vioey. Ea lucrase pe vara pentru un cuplu ce isi petrecea intregul sezon cald acolo. Despre disparitia ei s-a tot vorbit. Vedem ce se vorbeste atat la 10 ani dupa (1966), cat si la 20 de ani dupa (1976).

La 30 de ani dupa, ziaristul Velur Robertsson incepe sa ancheteze disparitia Larei. Primeste un pont anonim, merge pe fir si se apropie periculos de mult de adevar. Atat de mult se apropie incat are parte de un accident, la fel de dubios precum disparitia Larei.

Dupa ce el este scos din joc, apar in scena adevaratii anchetatori, vedeti voi cine sunt, care vor incerca sa dezlege misterul.

Nu stiu ce parere veti avea voi despre Reykjavik, insa eu am avut 3 mari probleme cu aceasta carte. Le spun pe rand, desi ordinea nu este neaparat aceasta.

In Reykjavik, autorii isi omoara personajul principal la jumatatea cartii

Nu spun ca tineam enorm la personaj, ca l-as fi plans in vreun fel, dar tot mi s-a parut aiurea, ciudat, sa-l ucizi pur si simplu. Sa-l scoti din joc.

Mie mi se pare pur si simplu o risipa: l-ai conturat foarte bine, te-ai strofocat sa-l descrii si apoi brusc are parte de un accident.

Pe de alta parte, vor fi persoane care fix din acest motiv vor aprecia romanul Reykjavik. Il vor adora. Il vor considera un act de curaj. Eu sunt poate mai conservator, eu nu agreez perspectiva asta. Insa o carte nu trebuie sa multumeasca pe toata lumea.

Romanul Reykjavik are un ritm mult prea lent!

Ok, inteleg, trebuie sa ni se sugereze ca trec 30 de ani, ca lucrurile taraganeaza, autorii au incercat sa faca asta printr-o actiune lenta la inceput. Insa cred ca au exagerat. Cred vor fi destui cititori care vor abandona cartea pana sa dea de miez, pana sa ajunga la partea importanta.

Reykjavik ignora aproape complet partea politica

Eu nu sunt de parere ca atunci cand vedem ori auzim cuvantul politica ar trebui sa intoarcem spatele. Sa ne tinem de nas da, dar nu sa intoarcem spatele.

In acest caz, al romanului Reykjavik, mi se pare ca autorii au introdus prea multe premise politice, pe care le-au abandonat aproape complet.

Daca ar mai fi pus inca 200 de pagini, ar mai fi taiat alte 50 de pagini aproape inutile, ar fi putut sa se foloseasca de toate acele premise, de toate acele mize. Ar fi putut transforma romanul Reykjavik intr-un thriller politic puternic, complex, inteligent scris.

Nu ma intelegeti gresit, Reykjavik este chiar si asa un roman bun. Este o dezamagire pentru ca aveam asteptari mai mari, PREA mari, de la el. Intai si intai de la Ragnar Jonasson.

Paradoxal sau nu, chiar si un roman precum Reykjavik ma face sa-mi doresc sa vizitez Islanda. As pune-o pe lista preferintelor mult inaintea unor tari precum SUA sau Canada. Da, simt ca Islanda are ceva special, ceva diferit, ceva ce as vrea sa cunosc, ceva ce as vrea sa vad. As vrea sa ma conving de la fata locului.

Ca sa concluzionez, Reykjavik este un roman bun, care putea fi, cu putin efort, un roman excelent. Are o intriga inteligenta, pe care cu greu o poti anticipa, m-a surprins de cateva ori, are personaje bine conturate, insa are un inceput mult prea greoi si i se schimba brusc personajul principal. Personajele, desi bine conturate, au totusi un mic defect: nu m-am putut atasa de ele. Par a fi mult prea reci. Ori asa-s islandezii, ori problema e la mine.

Reykjavik a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va si sfatuiesc sa o comandati.

Articolul despre romanul Reykjavik de Ragnar Jonasson & Katrin Jakobsdottir face parte dintr-un nou blog-tour Crime Club. Pana acum, au mai aparut articole pe urmatoarele site-uri: Cartile mele si alti demoni; Falled; Biblioteca lui Liviu; Ciobanul de azi; Literatura pe tocuri; Anca si cartile.