Spun din start: Rugaciune pentru Cernobil este cartea care sta la baza celebrului serial HBO. Din pacate sau din fericire, am ajuns tipul ala de snob intelectual care citeste intai cartea si apoi nu mai are chef de film. Cam asta este starea mea vizavi de multe ecranizari.

Partea si mai interesanta este, insa, cea legata de lecturile mele: Rugaciune pentru Cernobil este una dintre putinele carti de non-fictiune citite in ultima vreme. De anul acesta este cam prima, desi culegerea de texte despre pandemie, Pandemicon, este la limita dintre fictiune si non-fictiune.

Trecand peste denumirea absurda de non-fictiune (o carte de istorie orala este considerata, in limbaj filologic, non-fictiune), incep sa ma intreb deseori ce si de ce citesc eu. Pentru cine nu stie, Rugaciune pentru Cernobil este o culegere de marturii ale unor oameni afectati direct ori indirect de dezastru. Este, exact cum ziceam mai sus, o istorie orala excelenta, cutremuratoare. In suflet are cam acelasi efect pe care-l au radiatiile in organism.

In cazul de fata, Rugaciune pentru Cernobil m-a deprimat si m-a marcat mai mult decat au facut toate celelalte carti citite anul acesta la un loc. Sa ne intelegem: eu citesc tot felul de nenorociri, cu tot felul de oameni bolnavi, care omoara oameni in cele mai sadice moduri. Doar ca, vedeti voi, eu stiu ca aia e fictiune, eu stiu ca omul ala nu exista si chiar daca exista eu, in sinea mea, stiu ca nu ma pot feri de el. Stiu ca nu este un pericol iminent.

Lucru diferit atunci cand vorbim despre Rugaciune pentru Cernobil, caci in urma lecturii acestei carti mi-am pus cateva intrebari fundamentale:

  1. Cum ar fi reactionat autoritatile romane daca dezastrul ar fi avut loc la Cernavoda si nu la Cernobil?
  2. Cum ar fi reactionat autoritatile romane daca dezastrul ar fi avut loc la Cernavoda in anii 90 ori in anii 2000?
  3. Cum ar fi reactionat autoritatile romane daca norul radioactiv s-ar fi dus mult mai mult spre Vest decat a facut-o?
  4. Cum ar fi reactionat romanii, populatia civila si militara, intr-o situatie dintre cele de mai sus? Oare cat de spalati pe creier erau romanii in 1986? Oare cat de spalati pe creier sunt acum?
  5. Cat de diferiti sunt sovieticii (rusi, ucrainieni, bielorusi) care s-au dus la Cernobil dupa dezastru fata de japonezii care au facut lucruri asemanatoare in cazul dezastrului de la Fukushima?
  6. Cati dintre cei care au vizitat Cernobilul ca turisti au si citit aceasta carte? Cati dintre ei au constientizat exact ce s-a intamplat acolo? Mie mi se pare ca locul este considerat prea cool fata de ce s-a intamplat cu adevarat in 1986…
  7. Cat de diferit ar fi stat lucrurile daca nu era vorba despre bielorusi, rusi si ucrainieni, ci de francezi, belgieni, nemti ori englezi? Tind sa cred ca in fata unui dezastru reactiile umane nu sunt atat de diferite.

Stiu, unii vor incerca sa compare reactiile unor oameni de acolo, care voiau sa se comporte ca si cum nimic nu s-a intamplat, care mergeau pe ascuns sa isi recupereze recoltele, hainele ori alte avutii, cu ce se intampla acum, cu oameniiĀ  care incalca protocoalele si masurile de preventie impotriva pandemiei. Pentru mine, situatiile sunt radical diferite. In mod evident se moare si de Coronavirus, insa problemele cauzate de radiatii sunt infinit mai mari si mai grave decat cele cauzate de Coronavirus. E drept, mi-ar placea sa se faca analize comparative, serioase si obiective (oare chiar este posibila obiectivitatea?) , vizavi de reactia populatiei civile in cele 2 cazuri.

Cartea Rugaciune pentru Cernobil a fost interzisa in Belarus si i-a adus autoarei Premiul Nobel pentru Literatura in 2015. Concluziile le veti trage singuri, dupa ce cititi cartea.

Rugaciune pentru Cernobil a aparut in limba romana la Editura Litera (actuala editie; o editie mai veche a cartii, pe care o mai gasiti prin anticariate, a aparut la Corint) si poate fi comandata de pe Elefant, Carturesti, Libris, Cartepedia, Librex, CEL.RO, CLB si eMAG.