Sa nu plangi este al treilea roman al autoarei Mary Kubica, dupa Necunoscuta si Fata cea buna. De aceasta data, avem parte de o disparitie. Personajul principal, Eshter, este vazut din dubla perspectiva a colegei de camera si a lui Alex, un tip absolut banal, fiul unui alcoolic, ce are unica vina de a se afla la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Cei 2, desi aflati la o distanta considerabila unul de celalalt, sunt personajele secundare care ne relateaza intreaga poveste. Niste personaje care ne ajuta sa ne facem o imagine asupra unicului personaj principal, disparuta Eshter.

Stilul autoarei este acelasi, acelasi mod de povestire din mai multe perspective (de data aceasta doua). Nimic surprinzator, mai putin finalul, pe care eu nicicum nu l-am anticipat.

Desi este considerata de multi a fi cea mai slaba carte a autoarei, cu actiunea cea mai lenta, mie mi-a placut parca mai mult. Acest stil de a-ti da actiunea cu picatura, cu pipeta, nu mi-a displacut de aceasta data. Poate si pentru ca intrigile secundare erau si ele interesante: casa parasita de vizavi de casa lui Alex, casa doamnei in varsta, care se baricadase in ea si refuza sa iasa in public, chestiile pe care le gasea prin apartament colega lui Eshter … Fiecare noua informatie, chiar daca nu stiai ce loc ocupa in tot acest puzzle, era interesanta chiar si luata distinct, ca atare. Acea casa parasita, plina de povesti (adevarate sau nu), m-a dus cu gandul la diverse povesti de groaza. In fond, asa apar povestile diverselor case bantuite. Nu va zic mai multe, nu ma provocati sa va dau spoilere.

Daca e sa fie ceva ce mi-a displacut, acel ceva este finalul mult prea pozitiv, prea siropos, prea de Hollywood. Un final nedemn pentru un thriller, unde pe langa suspans, ingredient absolut necesar, trebuie sa avem parte si de niscaiva chestii tragice. Aici pare ca avem un romance cu suspans (ma rog, romance e mult spus, dar intelegeti ideea).

Da, mi-a placut mult povestea, mi-a placut faptul ca finalul e imprevizibil, dar mi-a displacut faptul ca totul se termina prea bine. Ori poate-s eu prea hater, prea setat pe sange si pe lucruri triste. Sau, cine stie, cuvantul thriller poate este nepotrivit pentru acest roman. Ramane sa va convingeti singuri.

Sa nu plangi este, per total, o carte buna, adresata parca neiubitorilor de thriller. Un personaj bine conturat, 2 personaje secundare puternice, foarte simpatice, si un final mult prea pozitiv sunt tabloul complet al povestii. Merita sa-i dati o sansa, mai ales daca ati citit si celelalte 2 carti ale autoarei si sunteti pur si simplu curiosi, asa cum am fost eu. Nu exista o ordine a celor 3 romane, desi eu tind, in cazul multor autori, sa citesc cartile in ordinea aparitiei acestora. Pur si simplu stilul unui autor se poate schimba cu timpul ori, dimpotriva, cu timpul sa apara blazarea.

https://youtu.be/CU2_DKcxx1I

Sa nu plangi poate fi comandata direct de pe site-ul editurii Herg Benet ori de la librariile online Elefant, Cartepedia, Libris, Carturesti, Diverta ori de pe eMAG.