sau MORI PROST!

Strainul de acasa (A Stranger in the House) – Shari Lapena

Strainul de acasa a fost un thriller destul de ciudat pentru mine: nu este deloc deloc o carte previzibila, cu greu poti intui finalul, insa cu toate astea nu am reusit sa-l traiesc intens aproape deloc.

Motivul este aparent banal, dar pentru mine extrem de important: personajele mi-au fost toate indiferente. Nu le-am iubit, nu le-am urat, pur si simplu m-au lasat indiferent.

Pe scurt: Karen si Tom Krupp sunt de 2 ani un cuplu foarte fericit, insa un eveniment aparent ciudat, disparitia brusca a sotiei sale, il face pe Tom sa regandeasca totul. Atunci cand afla ca nevasta lui, Karen, a suferit un accident in partea opusa a orasului, intr-o zona rau-famata, cunoscuta pentru droguri si prostitutie, incepe sa-si puna intrebari. Din pacate, desi avea o tona de intrebi, Tom nu primeste niciun raspuns pentru ca sotia sa nu isi aminteste nimic, nu are nicio idee ce cauta acolo. Atunci cand Karen este acuzata de crima, ea este nevoita sa isi dezvaluie, pe rand, mai multe secrete pe care nu-si dorea sa le spuna nimanui.

Al treilea personaj important, despre care nu va spun nimic, este vecina de vizavi. Ce rol are aceasta in poveste si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Tot singuri veti descoperi care-s secretele lui Karen si cate dintre ele vor fi dezvaluite celorlalte personaje.

Acum sa va spun care-s principalele trei defecte ale acestei carti, de ce n-am putut eu sa o traiesc intens:

  1. Personajele sunt exact tipul de personaje pe care nu ti le-ai dori in preajma ta: inteligente, pline de secrete, adica persoane in care nu poti avea nicicum incredere. Cu toate astea, nu sunt personaje detestabile, sunt prea putin conturate ca sa le poti dispretui. Niciunul nu are vreun element malefic care sa te faca sa le urasti. Sau, ma rog, asa gandesc eu, voi poate le veti imparti in bune si rele. Pentru mine toate par la fel.
  2. In orice thriller, anchetatorul ar trebui sa fie un PERSONAJ. Nu neaparat principal, dar sa fie personaj bine conturat. In acest thriller, anchetatorii sunt mai multi si sunt aproape inutili. Mare parte din treaba este facuta de catre personaje si intrigile lor, iar despre ei nu aflam mare lucru. Sa nu mai spun ca initial este un anchetator, unul care cerceta accidentul, acesta fiind inlocuit de 2 detectivi de la omucideri atunci cand ancheta a devenit una de crima. Din start autoarea a vrut sa arate cat de putin importanti sunt acestia. Sunt dispensabili, povestea decurge la fel chiar daca anchetatorii se schimba.
  3. Nu mi-a placut deloc twistul de final. Multe thrillere bune devin excelente daca au un twist wow, insa eu vad lucrurile si invers: un thriller foarte bun fara twist (ori cu unul foarte slab) devine unul bun ori chiar decent, uneori chiar mediocru. Aici vorbim despre un thriller bun care devine decent.

Totusi, trebuie sa subliniez si cele 3 calitati ale romanului Strainul de acasa:

  1. Subliniez din nou: este imprevizibil. Pentru un thriller este foarte relevant.
  2. Te pune pe ganduri, in special daca esti casatorit: cat de bine il cunosti pe cel de langa tine?  Cate secrete are sotul/sotia fata de tine?
  3. Se citeste foarte usor, nu este lungita inutil. Un thriller bun este un thriller scurt si intens. Ma rog, intensitatea se judeca diferit, in functie de cititor.

Per total, Strainul de acasa este un thriller decent, un cititor nepretentios il va aprecia, la fel cum il vor aprecia cei care au trait povesti asemanatoare. Eu am ajuns un cititor pretentios, drept urmare thrillerul a fost mai mult dezamagitor pentru mine.

Strainul de acasa a aparut la Editura Trei, dar poate fi comandata (si) de pe Elefant, Libris, Cartepedia, Carturesti, Librex, CLB, CEL si eMAG.

1 Comment

  1. lumeanoastramagica

    👍

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2021 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑

%d bloggers like this: