Barbati fara femei este o carticica de proza scurta, care contine 7 povestiri scrise de Haruki Murakami. Cartea preia titlul ultimei povesti, cea care ar trebui sa fie piesa de rezistenta a acestei carti. Ar trebui, dar nu stiu daca este chiar asa. Pentru mine lucrurile-s neclare.

Intai trebuie sa precizez contextul: poate n-as fi citit aceasta carte, ori as fi intarziat mult mai mult lectura ei, daca n-as fi vazut ecranizarea Drive my car. Filmul m-a impresionat, m-a dat pe spate, insa in acelasi timp m-a intrigat din 3 motive:

  1. Cum a reusit cineva sa ecranizeze o povestioara scurta intr-un film de 3 ore? Ce povestire este ea?
  2. Cum de filmul m-a dus imediat cu gandul la Murakami, desi am aflat abia la final ca este pe baza unei nuvele scrise de acesta?
  3. Eram intrigat de ideea in sine, proza scurta de Murakami, caci scriitorul japonez se caracterizeaza prin carti lungi si lente, proza scurta, din perspectiva mea de atunci, era ceva total nepotrivit stilului sau scriitoricesc.

Continue reading