Inainte sa va vorbesc despre Autograf, colectia de piese de teatru (scurte si mai putin scurte) adunata de George Arion, vreau sa va vorbesc despre relatia mea cu dramaturgia. Mi se pare relevanta pentru ce voi zice in continuare si de interes atat timp cat aceste este UN BLOG si nu un site al unui CRITIC.
Asadar, eu in general evit sa citesc dramaturgie. Consider ca un dramaturg nu scrie pentru publicul larg, ci scrie pentru regizori si actori, adica pentru care ar putea da viata textului. Aproape de fiecare data, in hai sa spunem 80% din cazuri, textul dramaturgic este unul mort ori macar muribund. Un regizor iscusit ii va da viata, va fi un fel de Dumnezeu pentru acel text. El, Dumnezeu, impreuna cu cativa ingeri si sfinti (actori, scenografi si cine mai lucreaza prin teatre), va da nastere unui SPECTACOL, unei vieti. Evident, exact ca-n unele povesti de groaza, atunci cand dai viata unui mort, cand il chemi din lumea cealalta, rezultatul obtinut nu este intotdeauna cel asteptat. Uneori rezultatul este radical diferit de intentia initiala. Continue reading
