In cazul cartii Nu sunt eu am parcurs drumul invers decat cel recomandat: intai am vazut montarea teatrala omonima (in cadrul FEST-FDR 2020, singurul festival de teatru pe care l-am prins in acel an pandemic), apoi am cumparat cartea si dupa mai bine de 2 ani am si citit-o. Fara sa vreau, fara sa stiu, am ascultat exact indemnul autoarei din introducere: cartea trebuie sa stea la dospit in biblioteca proprie, sa stranga ceva praf, abia apoi sa fie citita.
In plus, faptul ca intai am vazut spectacolul si abia apoi am citit cartea Nu sunt eu m-a avantajat din alte 3 motive: Continue reading
