Prima oara cand mi-a recomandat cineva Omul de creta am avut impresia ca-i vorba despre o carte autohtona. Autorul era un Tudor, un pui de geto-dac, iar titlul imi sugera si el ca-i vorba de ceva mioritic. Caci nu doar eu sunt aproape convins ca doar in Romania se mai scrie cu CRETA la scoala, liceu ori chiar in facultate. Creta a ramas un simbol al sistemului educational autohton.

Dar poate pentru ca este ea, creta, atat de sfanta, niciun roman nu si-ar permite sa-si bata joc de ea, s-o foloseasca intr-un thriller. Intr-o carte plina de lucruri deloc educative.

Povestea ne este spusa de Eddie, membru al unei gasti destul de dubioase de elevi. Aceasta gasca de copii hai sa zicem dubiosi (nu stim mare lucru despre RESTUL colegilor, de gasca asta aflam ce facea doar in afara scolii) este la inceput unita, insa din cauza unor evenimente neprevazute ea se sparge treptat. Un profesor ciudat, un reverend (preot in Biserica Anglicana), parintii membrilor gastii si o dansatoare intregesc peisajul. Continue reading