Tehnologia nu te face antisocial; tehnologia acopera lipsurile

Repetati dupa mine: tehnologia nu te face antisocial. Nu a facut asta nici cand a aparut televizorul, nu face asta nici acum si nu va face asta nici pe viitor. Tehnologia acopera lipsurile si dati-mi voie sa spun ca o face foarte bine.

Va voi da trei exemple in acest sens, ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba.

Un joc clasic: Mario

Tehnologia nu te face antisocial – jocurile electronice

Jocurile electronice sunt cel mai bun exemplu legat de tehnologie, chiar daca in intelesul clasic, chiar si jocurile au ajuns sa apartina secolului trecut. Ori macar deceniului trecut.

Eu am acasa o consola PlayStation 4, iar in trecut, in generala si in liceu, am pierdut destule ore jucandu-ma. Nu intru aici in discutia PS4 vs Xbox vs PC. Le voi numi generic jocuri electronice.

Din punctul meu de vedere, exista 3 tipuri de jucatori:

1. Jucatorii solitari, cei care apreciaza jocurile cu poveste misto.
2. Jucatorii sociali, cei care se joaca cu prietenii.  Care vad joaca strict ca pe o modalitate de socializare.
3. Jucatorii profesionisti si semi-profesionisti, care socializeaza cu alti pasionati de jocuri.

Fiind pe un blog de carte, ar trebui sa ma axez pe jucatorii de la punctul 1. Aici voi vorbi si despre mine, despre motivele pentru care nu mai joc de ceva timp, de ani de zile, jocurile pentru poveste.

Asadar, oamenii sunt in cautarea de povesti. Nu toti, dar as estima ca 90%. Unii isi satisfac aceasta sete de povesti prin filme, altii prin carti, altii prin spectacole de teatru. Altii, e drept, prin toate 3. Exista o categorie, deloc neglijabila, care-si satisfac aceasta sete de povesti prin gaming. Diferenta, zic ei, dintre un film si un joc este ca la joc esti implicat. Sunt apreciate, deci, jocurile care pot fi terminate in mai multe feluri.

Sa va dau ca exemplu un joc de care 99% nu au auzit: Detroit: Become Human. Acum vreo 2 luni a fost oferit gratuit abonatilor ps plus. Este disponibil si pentru PC (pt Xbox nu), dar pentru utilizatorii de PlayStation atunci a devenit cunoscut.

Un amic, mare pasionat de gaming, unul care bifeaza cam toate punctele, mi-a povestit mega-incantat de jocul acesta. Imi spunea ca ideea jocului este sa-l joci pe bune, serios. Ca este foarte profund, ca trebuie sa iei exact deciziile pe care le-ai lua daca ar fi realitate. El imi spunea ca nu are sens, e ilogic, sa iei deciziile la misto.

Aici m-am blocat pe moment. M-a pus pe ganduri ceea ce mi-a spus, insa dupa cateva ore de gandire (acasa, in liniste, nu atunci, pe moment), mi-am dat seama cum sta treaba. El nu citeste carti, filme vede, dar foarte rar, drept urmare setea de povesti si-o satisface din jocuri.

Eu vad jocurile ca pe ceva care trebuie sa ma relaxeze. Recunosc, pe multe nici nu le joc cu adevarat concentrat. Niciodata pe un nivel mare de dificultate. Deseori renunt la jocuri daca sunt prea grele.

Sunt clar in categoria a doua: jocurile exclusiv single nu-s pentru mine, le joc doar pentru a socializa cu prieteni. Rar de tot, mai bag la FIFA sa joc cu altii, pe season. Practic, cu necunoscuti, ce-mi sunt repartizati in functie de nivelul meu.

Jocurile si cartile oricum nu sunt chestiuni care sa se excluda. Sunt atatea jocuri bazate pe carti, cel mai bun exemplu in acest sens fiind seria Dune, un joc bazat pe o serie de succes. Un exemplu interesant este seria Assassin’s Creed: jocurile s-a inspirat dintr-un roman (aparent) obscur, Alamut, preluand cateva elemente si din Prince of Persia. Apoi a aparut si seria de carti Assassin’s Creed, existand si cateva ecranizari. Practic, nu mai vorbim de un punct de pornire, care se ramifica, ci vorbim de un cerc, carte – joc – film, fiecare influentandu-le pe celelalte.

Exemple in acest sens exista o gramada. Unele jocuri sunt mai cunoscute (apropo, cu siguranta stiati de jocurile Warcraft, dar de cartile omonime ati auzit?), altele mai putin cunoscute (jocul Harry Potter and the chamber of secrets, de pilda, un joc de aventura extrem de dragut, unde trebuia sa cauti de nebun).

Legat de cei din a treia categorie, sunt niste oameni care sunt buni la ceva. Care acolo, in universul jocului/jocurilor, sunt printre cei buni. Sunt oare de blamat niste oameni de genul? Putem spune ca sunt antisociali?

Tehnologia nu te face antisocial – a sta tot timpul cu nasul in telefon nu inseamna ca esti antisocial

As zice ca dimpotriva. Deseori, acesti oameni de fapt socializeaza. E drept, prefera sa socializeze cu cei pe care deja ii cunosc decat sa socializeze intamplator, cu persoana de langa ei. De pilda in tren intalnesti tot felul de oameni. Unii prefera pur si simplu sa butoneze telefonul ori tableta in locul socializarii face to face.

E drept, in multe momente se exagereaza cu asta. Unii oameni ies la o bere cu un prieten si-si arata unul altuia diverse chestii amuzante din online. Dar nu despre exagerari discutam, ci despre ideea de baza.

Credeti ca inainte de aparitia tehnologiei nu existau oameni antisociali? Credeti ca acestia au fost generati de tehnologie? Nicidecum.

Tehnologia nu te face antisocial – o casa tehnologizata atrage oaspeti

Tehnologia la tine acasa nu te face sa te izolezi in propria ta casa, in propria ta lume. Daca ai prieteni, o casa super-tehnologizata ii va atrage pe acestia la tine. In loc sa mergeti la cinema, sa vedeti un film, puteti sa va invitati prietenii in aceasta casa plina de tehnologie si de confort, sa vedeti filmele dorite. De cand au aparut alde Netflix si HboGo, nici macar problema legalitatii nu se mai pune. Sa nu mai spun de problema calitatii, caci Netflix ofera acum filme la calitate 4K pentru un abonament de 12 euro  pe luna (care daca este partajat cu alte 3 persoane scade, de fapt, la 3 euro de persoana).

La fel, o casa cu un televizor imens si o consola cu 3 sau 4 controllere devine una atractiva pentru tineri si adolescenti. Ii face antisociali? Nicidecum. Este modalitatea lor de distractie.

Acum, sa va spun o preferinta personala, nicidecum ceva batut in cuie: nu am inteles niciodata ideea unui laptop de gaming (cu diverse accesorii laptop, uneori mai greu de carat decat laptopul ca atare). Da, se intalnesc 6 prieteni, fiecare cu laptopul sau, si se joaca in retea. Si e mai fun sa fie unul langa altul decat sa se joace fiecare la casa lui.

Dar economic vorbind, laptopul de gaming este foarte scump, foarte greu de carat si, in plus, nici nu poate primi upgrade-uri, drept urmare, dupa 3-4 ani maximum trebuie schimbat cu totul.

Tehnologia nu te face antisocial, dar te face lipsit de umor?

Despre umor as putea scrie o serie intreaga de articole. Aici ma voi limita la doua lucruri.

Primul dintre ele este definirea umorului. Nu exista doar umor de buna calitate si umor de proasta calitate. Intr-adevar, glumele proaste, de santier, sunt vizibile, sunt evidente pentru oricine.

Exista, insa, si asa numitele inside jokes. Glume pe care le inteleg doar anumite categorii de oameni. Noua nu ni se par glume, altora da.

Gamerii au glumele lor proprii, glume pe care ceilalti nu le inteleg. Daca aveti impresia ca-s singurii, va inselati. Fiecare categorie sociala, profesionala, de adolescenti ori copii, are glume proprii. Glume pe care strainii nu le inteleg.

Doctorii au glumele lor, noua ni s-ar putea parea absurde, inginerii au glumele lor, taximetristii au glumele lor (fix d-aia ne ingrozim cand un taximetrist zice o gluma de genul unui pasager). Chiar si bloggerii au glumele lor, la care ceilalti nu prea rad.

Daca oricare dintre acestia spune o gluma la care altul nu rade, nu inseamna ca acea gluma e proasta. Ca e neamuzanta. Inseamna doar ca acea gluma nu e pentru oricine, oricat de elitist ar suna asta.

Concluzia e cea din titlu: Tehnologia nu te face antisocial. Ea acopera niste goluri. Daca nu te regasesti printre cei din jurul tau, cu ajutorul tehnologiei (cu ajutorul internetului, mai precis) gasesti oameni exact ca tine. Este acesta un lucru rau? Este un lucru de blamat? As zice ca dimpotriva 🙂

O a doua concluzie: Tehnologia nu te face antisocial si te poate ajuta sa castigi o proba la Super-Blog 2019. Caci acest articol este inscris in aceasta competitie.