Testamentul este a XI-a carte de John Grisham pe care am citit-o. Mi-am propus sa le citesc in ordinea aparitiei lor, chiar daca atunci cand am citit Negustorul de Manuscrise am incalcat (flagrant) aceasta regula autoimpusa.
Pana acum, Testamentul este cel mai nejuridic roman al autorului american. Este doar un pretext juridic, problemele abordate fiind de fapt altele. Este, deci, o carte dubioasa din multe puncte de vedere. Mai ales din punctul de vedere al personajelor, caci personajele principale sunt 3, dintre care 2 sunt absente in 90% din timp.
Pretextul juridic al cartii este Testamentul unui mare bogatas, Troy Phelan, ce hotaraste sa-si puna capat zilelor in vazul tuturor. Intai cere sa fie examinat de catre 3 psihiatri alesi de fiicele si avocatii acestora, cei 3 specialisti il declara ca este constient, ca este in deplinatatea facultatilor mintale, el semneaza in fata tuturor un testament gros, masiv, imediat dupa plecarea acestora, cand camera inregistra in continuare semneaza un nou testament, mic, subtire, banal, care il anuleaza pe precedentul, apoi isi paraseste scaunul cu rotile (spre stupefactia tuturor) si se arunca de la balcon.
In Testamentul mic si banal se specifica urmatoarele: copii legitimi vor primi bani exact cat sa-si acopere datoriile pe care le au in ziua intocmirii acestuia, restul banilor urmand a fi donati unei fiice nelegitime ce se afla in misionariat undeva prin America de Sud.
De aici incepe, practic, actiunea romanului.
Nu intru in detalii, nu fac spoilere, spun doar ca cele 3 personaje extrem de misto conturate, direct sau indirect, sunt urmatoarele:
- Batranul afacerist Troy Phelan este un personaj extrem de interesant. Un om ciudat, dubios, un maniac al controlului, o persoana ce si-a trait viata asa cum a vrut, care a hotarat sa aiba inclusiv controlul mortii sale. Multe actiuni ale sale sunt de neinteles, putini cititori vor empatiza cu el. Eu, insa, da. Din aproape toate punctele de vedere (mai putin partea cu sinuciderea, unde desi incerc sa empatizez cu el, sa-l inteleg, nu pot spune ca-s de acord). Desi moare la inceputul romanului, il vedem caracterizat ulterior, prin prisma celorlalte personaje. Este de discutat si de judecat si prin prisma ultimului testament: de ce a vrut sa-si lase intreaga avere singurului copil nelegitim? Vedeti exact cum sta treaba.
- Rachel, fiica neligitima, este misionara. Se inscrisese intr-o organizatie care se ocupa cu trimiterea voluntarilor in zonele greu accesibile, in triburile izolate de lume, cu scopul de a le crestina. Desi ea este creionata ca un personaj exclusiv pozitiv, un om bun care se sacrifica pentru ceilalti, o persoana care a avut o copilarie zbuciumata, eu nu am putut empatiza cu ea. Cu a ajuta pe altii pot empatiza; cu a crestina pe altii, a-ti face un crez in viata din asta, mi se pare absurd. Ceva ce nu pot intelege. De ce te face pe tine mai fericit faptul ca ai reusit sa-i convingi pe unii sa adere la religia ta?
- Un al treilea personaj este Nate, cel trimis de catre avocatul batranului Troy s-o gaseasca pe Rachel. Un personaj cu un trecut la fel de dubios, familii parasite, fost alcoolic si narcoman, avand probleme cu justitia si cu fiscul. E drept, fost avocat de succes, genial pe alocuri. Un Personaj cu P mare, cum imi place mie sa spun.
Razboiul JURIDIC sotiilor si fiilor legitimi impotriva testamentului este doar un pretext, problemele dezbatute fiind altele: familia, cariera, fericirea si religia. Nu trebuie luate separat, ci trebuie discutate impreuna, ca un tot unitar.
Daca n-as fi citit Avocatul Strazii, as fi zis ca este o carte atipica pentru John Grisham. Se pare ca nu e asa, probabil e o usoara schimbare de stil. Nu zic ca ma incanta neaparat, eu am apreciat la el latura juridica, nu zic nici ca e o deraiere spre comercialitate, caci nu e cazul. Pur si simplu constat, urmand ca voi sa decideti daca, in aceste conditii, veti da o sansa cartii Testamentul.
Per total, mi-a placut Testamentul, chiar daca mi s-a parut prea putin juridica. Prea putini juridica pentru gusturile si asteptarile mele. Are personaje BINE conturate, are ceva aventura, are dialoguri bine scrise, are suspans. Mi-a placut, este o carte buna, chiar daca ii lipsesc cateva chestii pentru a fi una foarte buna sau excelenta.
Testamentul de John Grisham poate fi cumparat/a de pe site-ul editurii Rao ori de la librariile online Libris, Carturesti, Diverta si Emag.
PS: Pe undeva la finalul cartii Testamentul de John Grisham am dat de blogul meu. Scris, ce-i drept, cu cratima. Dar na. Iert traducatorul. Vedeti exact in poza de mai sus.
Dintre cele 21-22 cărți scrise de Grisham pe care le-am citit, Testamentul mi-a plăcut cel mai mult. Urmată de Fotbal și pizza.
De ce? Poti sa justifici? 🙂
Până acum vreo 2 ani, devoram orice titlul scris de Grisham. Ultima carte citită a fost „Avocatul rebel”. Apoi am încercat Muntele familiei Gray și Informatorul. Le-am abandonat după doar câteva zeci de pagini. Nu mă mai prinde.
De ce mi-au plăcut cele 2 titluri? Poate pentru că evadau din universul juridic, având o latură ceva mai umană. Nu știu cum să explic, dar după ce am citit Testamentul am rămas cu cartea în mână, privind pe geam, cu un amestec de sentimente… ( Din ce stiu eu, Grisham a scris Testamentul după ce a participat la o activitate caritabilă prin acea zonă sud-americană). Titlurile pur juridice mă țineau în priză, le citeam pe nerăsuflate, dar acestea două au atins o altă coardă.
Aha, pare interesanta.