Sincer sa fiu, habar n-am cand am cumparat aceasta carte. Sigur am cumparat-o, caci am gasit-o, undeva in biblioteca, inca in tipla, avand mare pretul promotional pe ea: 8 lei. Sigur este luata de la un targ de carte, sigur m-a atras titlul: Ucide arbitrul. Atat de tare m-a atras titlul ca n-am avut curiozitatea s-o deschid.

Un alt lucru care atrage, care sugereaza ceea ce vom citi, este inscris pe coperta: Fratii Pesniakov tradusi de Fratii Vakulovski. Vorba unei amice de pe facebook: cand e frate langa frate…

Povestea este simpla: 4 rusi, nemultumiti ca echipa lor nationala a fost dezavantajata la campionatul european de fotbal, se decid sa-l omoare pe arbitru. Pur si simplu, sa-l omoare. Afla ca acesta urmeaza sa mearga in concediu in Antalya, El Dorado-ul rusilor medii (ca, de altfel, si al romanilor), asa ca se duc dupa el acolo. Ramane sa descoperiti singuri daca-l vor omori sau nu, desi probabil va veti da seama, inca de la inceput, din stilul cartii, ca romanul este departe de a fi un thriller.

Autorii sunt de formatie dramaturgi, unii foarte apreciati in Rusia moderna (si partial democratica), asa ca romanul lor de debut trebuie luat ca atare. Se vede de la o posta ca e un roman care vrea sa sparga barierele, sa fie non-conformist din orice unghi l-ai privi.

Intai si intai, ca structura, de cand deschizi cartea constati ca nu are … cuprins. Motivul este simplu: nu este impartit in capitole. Romanul, pe de-a intregul, pare un intreg mare capitol, avand o scurta introducere, la inceput de  tot, si un epilog, pe care autorii au simtit ca trebuie sa-l semnalizeze, sa-l puna drept capitol distinct.

Vazand aceasta aranjare non-conformista a cartii, mi-am dat seama, de fapt, de ce cartea s-a vandut in tipla: probabil cititorul de rand, experimentat, s-ar fi speriat de absenta cuprinsului.

Desi stilul e departe de a fi literatura, in intelesul clasic, pe mine m-a prins. Am fost in Antalya, am fost la All Inclusive, am patit si eu cateva chestii care-s acolo, in carte. Cea mai importanta, chestia pe care o patesc constant pe la conferinte: pun prea multe chestii pe o singura farfurie. Si dulce, si sarat, si acru, si amar. La conferintele blogosferice la care merg motivatia este simpla: am DOAR doua maini, iar coada formata la mancare este una considerabila. Sa nu mai zic de specia ultra-consumatoare de mancare gratis numita blogosferus piscotarus. Nu, n-o zic cu ingamfare, recunosc si ma laud cu apartenenta la ea.

Revenind la Ucide arbitrul si la personajele din ea, fara sa vi le dezvalui pe toate, va voi vorbi despre unul singur. Despre singurul personaj FARA NUME, si anume povestitorul. Cartea este povestita la persoana I, din perspectiva unilaterala a unui personaj, despre care, paradoxal, stim cele mai putine lucruri: nu stim cum arata, nu stim cum il cheama, nu stim ce varsta are. Numele celorlalte personaje sunt dubioase, nu-mi dau seama daca-s porecle sau sunt numele reale (nici macar asta nu ni se spune). Ma rog, 2 din 3 nume sunt dubioase, al treilea nume, al singurei persoane de sex feminin din grup, fiind un nume normal. Probabil autorii n-au vrut sa para misogini.

Altfel, desi nu m-a dat spate, dar nici nu m-a dezamagit (cum m-ar fi putut dezamagi o carte atat de mica), mi-as dori sa vad punerea in scena a romanului Ucide arbitrul. Ori, de ce nu, ecranizarea lui. Cred ca o coproductie ruso-turca, filmata in Rusia (nu ni se precizeaza exact in ce oras, stim sigur ca nu e vorba de capitala Moscova), in Antalya si, la final, in Baku, ar putea avea succes. Mai ales ca referirile politice la URSS, la Rusia, la spatiul ex-sovietic, la Turcia si mai ales la UE s-ar putea dovedi interesante si pentru publicul european. Si, fara sa va spun exact pe unde, la un moment dat se vorbeste si de Romania si de Transilvania. Si veti gasi, printre altele, si numele lui Dracula. Nu zic mai multe, veti descoperi singuri 🙂

Ucide aribtrul se poate dovedi o lectura revigoranta in timpul Campionatului Mondial de Fotbal ce bate la usa. Care, pentru cine nu stie, se va desfasura in Rusia. Parca-mi pare rau c-am citit-o acum, ar fi trebui s-o citesc la vara, in pauza dintre 2 meciuri. Pacat, totusi, ca nu este si Turcia calificata la mondial. Nu, asta nu are legatura cu cartea, imi exprimam doar regretul ca nu-i voi vedea acolo :))

Ucide arbitrul se gaseste pe Elefant.ro, pe Libris.ro, pe Carturesti.ro si pe LibHumanitas.ro.