Ucide-l pe tata este un titlu care m-a atras din start. Subliniez, desi eu de felul meu scriu FARA diacritice: este tată, si nu tata. Nu insist asupra acestei distinctii, doar o semnalez si va indemn sa o luati in considerare. Sa nu care cumva s-o ignorati.

Ucide-l pe tata este o poveste extrem de complexa. Este, pe de-o parte, o poveste despre un copil disparut pe care multi nu par a dori sa-l caute. Este, totodata, o poveste despre 2 oameni defecti, “fucked-up”, cu multi demoni interiori, oameni care ajung sa conlucreze, care ajung sa se inteleaga, care empatizeaza unul cu altul. Este, totodata, o poveste care pune problema morala a testarii medicale pe oameni, pe copii in acest caz: cat de morale sunt aceste teste, cat de departe ar trebui ele sa mearga si cum ar trebui sa se raporteze lumea stiintifica la ele?

Intr-o localitate apropiata de Roma dispare un copil. El era la picnic cu parintii lui. Tatal sau adoarme, iar atunci cand se trezeste sotia era moarta, iar copilul disparut. Toate probele il indicau pe el drept suspect, asa ca politia il aresteaza. Nu toata lumea este 100% convinsa de vinovatia sa, asa ca o politista atipica, foarte ciudata, Colomba Casselli, se apuca sa investigheze cu atentie problema. Initial investiga in mod oficial, apoi investigatia sa devine oficiala, pentru ca este retrasa din acest caz.

Insa inainte sa fie retrasa fortat, superiorul ei ii sugereaza sa apeleze la un anume Dante Torre. Nu intelege initial cum ar putea acesta s-o ajute, el fiind un om extrem de ciudat, cu mari probleme psihice, insa fix aceste probleme ii apropie pe cei 2. Devin apoi de nedespartit, formand un cuplu pe cat de ciudat, pe atat de sudat.

Nu va dezvalui care sunt demonii Colombei, nu va spun nici ce este cu Dante Torre si de ce este el extrem de util, fundamental, in aceasta investigatie, toate acestea urmeaza sa le descoperiti singuri.  Nu vreau sa fac niciun spoiler, desi in cazul acestui roman, la cat de complex este, cu greu poti face spoilere (cu toate acestea, chiar am intalnit in blogosfera literara un articol in care a fost povestita 90% din actiunea cartii).

Trebuie, insa, sa va spun cele 3 mari avantaje, puncte tari, ale acestui roman:

  1. Ador personajele pozitive pline de defecte. Urasc personajele pozitive care au doar calitati, pe care autorul parca te obliga sa le iubesti, sa le adori. Fix din acest motiv, eu deseori le urasc ori cel mult ma lasa rece. De ce ma lasa rece un om care are numai calitati si niciun defect? In mod cert, pentru ca mi se pare fake. Nu mi se pare om. As zice robot, dar chiar si robotii pot avea … mici defecte de fabricatie. Aici nu avem doar un singur personaj pozitiv plin de calitati, ci avem chiar 2 astfel de personaje. Perfect!
  2. Pe langa personajele pline de defecte, mai avem si niste intamplari ori situatii reale. Adica o fictiune bazata pe lucruri reale. O fictiune realista. O fictiune din care ai ce invata.
  3. Mi-a placut stilul de naratiune al autorului (o revelatie pentru mine acest autor!), Apropo de autor, va rog sa-i cititi povestea de viata: aceasa AR TREBUI, dupa mine, sa fie baza unui roman distinct. Eventual nu unul scris de el, desi n-as zice nu unei autobiografii, fie ea si mult fictionata. Aici gasiti povestea, pe scurt, pe site-ul editurii Crime Scene Press, iar aici este pagina de Wikipedia a autorului.

Ca sa simplific, pe mine m-au atras atat titlul romanului, Ucide-l pe tata, cat si povestea de viata a autorului. DUPA ce am citit cartea, mi-am dat seama ca am ales corect. Ucide-l pe tata este un roman EXCELENT, pe care-l recomand tuturor iubitorilor de literatura politista de calitate.

Ucide-l pe tata a aparut in limba romana, dupa cum deja v-am spus, la Editura Crime Scene Press, loc de unde va recomand sa-l comandati. Insa o puteti face si de pe Elefant, Bookzone, Libris, Carturesti, Libraria Delfin, CEL.ro, Cartepedia ori eMAG.