Vacantele de altadata sau cum m-a salvat pe mine internetul

Vacantele de altadata, de dinainte de 89, sunt pentru mine istorie. Una povestita de altii, nu una traita in mod direct.

Vacantele de altadata, si nu ma refer DOAR la cele de dinainte de 89, ci si la cele din anii 90, aveau o caracteristica esentiala: nu implicau internetul. Si, atentie, nu ma refer doar la alegerea vacantei, caci agentii de turism existau si pe atunci (multe dintre ele au fost infiintate dupa 90, unele fiind foste agentii de turism comuniste, rebranduite; altele s-au infiintat dupa 90, 100% private, functionand si astazi. ca de exemplu Christian Tour functioneaza din 1997, devenind una dintre cele mai mari agentii de turism din tara noastra), intr-o forma sau alta, ci ma refer la tot ce ofera internetul in materie de vacante: recomandari de locuri de vizitat, recomandari de hoteluri, gps sa nu te ratacesti, loc unde sa socializezi cand nu ai cu cine s-o faci. Caci da, nu stiu daca ati inteles, internetul nu este un loc doar pentru anti-sociali, ci si un loc pentru cei care vor sa socializeze chiar si cand aparent sunt singuri.

De asemenea, si modul de rezervare a vacantelor este acum diferit. Sa nu mai zic de preturi.

Sa va dau un exemplu concret: daca acum iti rezervi din timp vacanta pentru a prinde diversele oferte early booking, inainte de 89 iti rezervai din timp vacanta ca sa prinzi loc. Nu era mai ieftin sau mai scump, ci pur si simplu ERA LOC.

Aici eram in Piatra Neamt, loc care in multe privinte arata ca inainte de 89. Mai putin telegondola, o chestie facuta de capitalisti, candva dupa anul 2000 (in timpul in care primar era celebrul Pinalti)

Restaurantele erau cam la fel de scumpe, nu si la fel de bune. Iar recomandarile erau din gura in gura si musai din amintiri: am fost anul trecut la restaurantul X, care era bun, si la Y, care avea o mancare infecta. Mai sunt, insa, valabile recomandarile de anul trecut?

In plus, daca stau bine sa ma gandesc, inainte de 89 nu puteai sa mergi aproape nicaieri. Daca ma refer strict la litoral, in afara de frumosul nostru litoral, nu prea aveai unde sa mergi. Vacanta in Bulgaria ati putea zice. Da, teoretic te puteai duce. Practic, nu prea aveai ce sa vezi, litoralul bulgaresc dezvoltandu-se dupa 90, dupa ce acesta a fost privatizat.

Un hotel de la Nisipurile de Aur. Sigur nu gaseati asa ceva inainte de 89 🙂

Daca ai putea calatori in timp si ai ajunge in ’88 sau in ’89, nu stiu cum te-ar privi oamenii daca le-ai spune ca ti-ai petrecut vacanta in Turcia sau in Grecia. De Bulgaria ar rade de tine: nu s-ar mira ca ai putut ajunge acolo, ca “te-au lasat”, ci ar rade de tine ca te-ai dus acolo. Pana-n 89 bulgarii veneau la noi pe litoral (iar noi, ca sa compensam, ne uitam la programele lor tv).

Cat despre dragutul de internet, eu cred ca nu m-as putea descurca in alt oras fara GPS. Ma rog, nici in Bucuresti nu ma orientez foarte bine, sa nu credeti ca fac discriminari si ca evit sa ma ratacesc in acest oras. Chiar si-n Slatina natala ma pot rataci. Sunt capabil de aceasta performanta.

Revenind la aceasta calatorie in timp, semnalez o problema fundamentala, importanta: oamenii din acea perioada nu ar intelege nevoia calatoriei in strainatate.

Vorbesc serios: ca mentalitate, comunistii reusisera sa-i spele pe creier indeajuns de mult incat romanii sa NU isi doreasca sa calatoreasca afara. Da, existau oameni care voiau sa plece, care evadau (fie inot, fie plecand legal din tara si ramanand acolo), nu putini, insa marea masa de oameni preferau concediile autohtone. Se mandreau cu inflatia de straini de pe litoralul nostru si spuneau ca de ce ar merge ei in alta parte daca strainii sunt atat de incantati de Romania?

Poza este facuta in Valencia, la bioparc. Spania, acel loc pe care inainte de 89 nici macar in filme nu era voie sa-l vezi prea mult. Dictatura fascista, alte alea…

Se spune ca a trebuit sa vina generatia nascuta dupa 90, chiar dupa 95, pentru ca vacantele in strainatate sa fie preferate celor din Romania. E drept, unii nationalisti considera ca nici asa nu e chiar ok, sa fi vazut statiuni litorale din Bulgaria, Grecia, Turcia, Croatia ori Spania si sa nu fi mers nici macar o data in Mamaia ori Costinesti. Acum suntem mai axati pe strainatate si ignoram ce avem aici.

Daca s-ar face o cercetare amanuntita, cel mai probabil romanii ar fi declarati in mod oficial cetatenii care frecventeaza cel mai des statiuni litorale de peste hotare in dauna statiunilor proprii. Nemtii ori rusii fac asta pentru ca ei nu au litoral, insa romanii au cazut in extrema cealalta. Serviciile de pe litoralul nostru le dau dreptate, dar cercul este vicios: daca nu se mai duce nimeni la noi, pentru cine sa creasca in calitate serviciile?

Muzeul Regal din Madrid. Un muzeu de propaganda conceput, insa, cu gust.

Totodata, revenind la comparatia acum vs atunci, eu nu-mi pot imagina o camera de hotel fara aer conditionat (la mare, in mijlocul sezonului), la fel cum nu ma vad calatorind pana acolo fara aer conditionat. Nu e un moft, este o necesitate. Caci nu doar vacanta este importanta, relevanta, ci si cum ajungi acolo. Sau, in cazul unora ca mine, DACA ajungi acolo (intreg, netopit, fara sa-ti curga toate apele din tine, fara sa mirosi ca un sconcs).

Totodata, nu stiu cum stateau treburile prin Occident, dar in 89 nu exista ideea de plata cu cardul. Drept urmare, pe langa alte probleme, trebuia fie sa pleci cu toti banii din casa la tine, fie sa-i lasi undeva. Pusi bine. La CEC de preferat, desi nu toata lumea facea asta.

Drept urmare, daca auziti tineri nostalgici dupa comunism, sa-i intrebati cat de bine se simt vara cu aerul conditionat pornit, sa-i intrebati daca-s misto vacantele in Grecia, Croatia sau Spania, sa-i intrebati cat de misto e internetul, chiar si cand e butonat de pe un telefon chinezesc, si sa-i intrebati neaparat cum e cu plata cu cardul, cu PayPal-ul si cu alte chestii moderne. Sunt curios ce-o sa va raspunda.

Eu nu am fost niciodata nostalgic, pentru mine internetul este o salvare din multe puncte de vedere (intai si intai, pentru ca din el castig bani), drept urmare vacantele de altadata nu au absolut niciun farmec. Eu imi amintesc de ele pentru a le pretui mai mult pe cele actuale. Serios vorbesc.

Vacantele de altadata sau cum m-a salvat pe mine internetul este un articol scris pentru Christian Tour, inscris in competitia Super-Blog 2019. Daca aveti amintiri din vacantele de altadata, sugestii ori reprosuri, casuta de comentarii va asteapta. Fiind democratie, sunteti liberi sa scrieti chiar si impotriva dictatorului acestui blog., lucru pe care am dubii ca-l puteati face inainte de 89.