Varcolacul este a doua carte a seriei care-l are in prim plan pe comisarul Adamsberg. Insa din N motive, asupra carora nu mai insist, am ajuns sa o citesc inaintea primei parti, care poarta numele Omul cu cercurile albastre. Drept urmare, m-am concentrat asupra cazului, facand abstractie de anchetator.

Sinopsisul oficial al cartii Varcolacul, luat de pe site-ul editurii Crime Scene Press:  „Lupii din Parcul Național Mercantour au fost lăsați liberi. O idee minunată, în ton cu vremurile, ar zice unii. Însă nu și păstorii. Mica lor comunitate e zguduită atunci când o oaie de la stână e ucisă. Dar când o femeie strigă „lupul” și e descoperită cu gâtul tăiat, superstițiile ies din nou la suprafață. În regiune se răspândește un zvon teribil: poate că nu e vorba despre un animal, ci despre un Varcolac… Și cum suspectul principal, bărbatul singuratic de la marginea satului, dispare în cel mai (ne)convenabil moment cu putință, comisarul Adamsberg și echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pândește în noapte cu ochii ca niște tăciuni aprinși.”

Eu, ca blogger (nicidecum critic), voi scoate in evidenta (doar?) 3 aspecte importante ale romanului Varcolacul:

Varcolacul ne vorbeste despre cum pot convietui cu animalele salbatice

Discutia mi-a amintit de marea dezbatere de la noi, cu sau fara ghilimele, legata de impuscarea Ursului Arthur. Este vorba si despre ursi, veti vedea exact cum. Ideea este ca si-n acest caz, al cartii Varcolacul, fiecare tabara isi va lua partea de adevar care-i va conveni. Nu intru in detalii, va las sa savurati intreaga actiune, una extrem de … salbatica (din mai multe puncte de vedere).

Varcolacul ne vorbeste despre credinta in superstitii si in personaje supranaturale

Este partea esentiala a cartii. Modul in care o comunitate, fie ea una un pic izolata si poate mai putin educata, se raporteaza la legende si superstitii. Nu incearca sa gaseasca explicatii rationale, ci se refugiaza in cele complet nebunesti, irationale. Partea legata de modul in care o comunitate mica incearca sa-si faca singura dreptate vine ca bonus.

Te cutremura credinta oamenilor, chiar daca, fiind carte de fictiune, stai uneori sa te intrebi daca ar putea sau nu sa fie adevarat. Daca este sau nu adevarata legenda cu Varcolacul va las sa descoperiti singuri.

Varcolacul ne arata cum sunt vazuti oamenii singuratici si DIFERITI in comunitatile mici si inchise

Un om este considerat Varcolac din 2 motive: traieste singur si … nu are par (este complet span). Este prea diferit, fizic si psihologic, este prea asocial, pentru a fi om normal. Pentru a fi OM.

Incercati sa inlocuiti acel “nu are deloc par” cu “are ochii de culori diferite (ciacâr se numeste in limbaj popular; multa vreme s-a considerat ca acesti oameni sunt aproape sigur criminali, in sensul larg; vezi filmul Banditul Whisky) ori cine stie ce alta anomalie fizica DIN NASTERE.

Legat de oamenii care nu se adapteaza, de pustnici, de cei izolati, in mod natural, automat, acestia sunt considerati periculosi. Ce nu cunosti este periculos, indiferent ca-i vorba de oameni, de obiecte, de animale ori de fenomene naturale.

Puneti toate cele 3 la un loc, mixati-le cu o scriitura buna, cu mult suspans, cu un anchetator mai mult decat interesant si veti avea … Varcolacul. Adica o lectura excelenta, care pe mine m-a facut sa-mi doresc sa citesc mai multe carti din aceasta serie.

Varcolacul poate fi comandat/a de pe site-ul editurii Crime Scene Press, dar si de pe Carturesti, Cartepedia, Libraria Delfin  ori eMAG.