Cu cateva zile inainte de ziua mea, ma intreaba un prieten daca as vrea sa citesc cartea-fenomen  Viata lui Nutu Camataru. Dresor de lei si de fraieri. Desi abia dupa ce i-am raspuns mi-am dat seama de scopul intrebarii, eu tocmai ii zisesem adevarul. Adevarul si numai adevarul, ca sa zic asa. Raspunsul meu a fost: as citi-o gratis, dar (parca) nu as da bani pe ea. In momentul ala nu-i stiam pretul, deci nu pretul era problema, ci ideea de baza. Este tipul de carte pe care as citi-o gratis, din curiozitate, dar pe care nu as da bani.

Intre timp, primul tiraj al cartii este epuizat, vanzandu-se 15.000 de exemplare in 48 de ore. In plus, cartea s-a vandut pe un singur site, T-shirt-factory.ro. Poate si asta a contribuit la vanzarile record.

Pana sa va vorbesc despre carte, trebuie sa va mai spun ceva ce mi-a atras atentia: valul de hate care s-a abatut asupra cartii, in special din partea celor care NU AU CITIT-O. Faptul ca aceasta carte se vinde este, nu-i asa, dovada inculturii poporului, dovada lipsei de valori si de repere, dovada faptului ca nici macar in domeniul cartii nu reusesc cei mai buni, cei mai culti, ci reusesc tot smecherii. O mare nenorocire, o adevarata catastrofa, ca sa zic asa.

Acum, pentru ca unii cauta intai verdictul si abia apoi motivatia acestuia, spun din start ca Viata lui Nutu Camataru. Dresor de lei si de fraieri este DEZAMAGITOARE. Nu proasta, nu inutila, ci DEZAMAGITOARE.

Problema mea nu este legata de stil, nu este legata de subiect (DE CE ar face cineva o carte despre un interlop), NU este legata de autor (omul este, in sine, UN PERSONAJ, cu bune si cu rele), ci este legata de ce afli efectiv in urma lecturii ei. Adica aproape nimic.

Sunt convins ca cele relatate in carte reprezinta maximum 1% din ce ar fi avut Nutu Camataru de povestit. 1%, daca nu chiar mai putin.

Da, aceste lucruri reprezinta fix ce voia Nutu Camataru sa se stie despre el, este o biografie oficiala, facuta cu acordul lui. Insa tot e putin. Mult prea putin. Nu stiu daca altcineva ar fi putut scoate mai mult, asta este alta discutie.

Aici nu discut despre CAUZE, FACTORI, ci despre rezultatul final, despre ce a iesit, ce am tinut eu in mana si am lecturat.

Ganditi-va ca aceasta carte, Viata lui Nutu Camataru. Dresor de lei si de fraieri, are 207 pagini, in conditiile in care scrisul este mare (nu-mi dau seama de marimea fontului, nu sunt “specialist” in asa ceva), insa senzatia generala este de carte usoara si foarte usoara, care se citeste imediat. Ceea ce este complet adevarat.

Nu critic cartea in sine, nu o consider proasta, nu consider o rusine sa citesti asa ceva, in fond atatia oameni au apreciat Nasul ori Narcos, cu “mafioti” mult mai periculosi si mai cruzi decat Nutu Camataru, insa pe mine m-a dezamagit. Nu aveam pretentii din punct de vedere stilistic, insa voiam mai mult din punct de vedere informational. Voiam mai multe nume, voiam chestii mai spectaculoase, In loc sa citesc un thriller autentic, eventual un horror, am citit o poveste scrisa parca pentru adolescenti. Este ca atunci cand e o ditamai bataie in fata blocului, iar tu, ca parinte, ii spui copilului o poveste cu capcauni si zane.

Si nu, in aceasta carte Nutu Camataru nu este nicidecum un capcaun, ci este un amestec ciudat si incert de inger si demon. Sau, ca sa o spun altfel, este un fel de inger in iad. Ori un fel de diavol cu suflet bun si cu principii.

Doua cuvinte si despre autor, despre Codin Maticiuc. Eu l-am cunoscut prin intermediul mai multor filme, mai multor avanpremiere la care am fost si eu prezent. Despre una dintre ele a si pomenit in carte, cea a filmului Ghinionistul, cand distribuitorul ne-a dus la Resita, acolo unde a fost turnat filmul.

Ideea e ca pe masura ce l-am cunoscut mi-am schimbat in bine parerea despre el. Initial credeam despre el ca este un cocalar, unul care rupe-n 2 cluburile si care, cumva, se plictiseste si d-aia vrea sa joace in filme. Strict din ce scria presa mondena, pe care oricum n-o citeam foarte des, fix asa era “Poponet”. Cu fiecare avanpremiera de film descopeream un Codin Maticiuc foarte misto, foarte calm, foarte prietenos, deloc fitos, deloc cocalar. Un cocalar cult, ca sa zic asa, cu discurs bun, un om foarte asezat, cu bun simt.

Cand am inceput sa-l urmaresc pe Facebook si am vazut cate actiuni caritabile are, parerea mea despre el s-a schimbat radical in bine. Este, daca vreti, un om care se afla intre 2 lumi: lumea mondena, a distractiei, si lumea aia culturala, unde iti trebuie si ceva creier si ceva mai multe carti citite si filme vazute. El a reusit, cumva, sa se potriveasca-n peisaj in ambele lumi si baloteaza constant intre ele.

Din acest motiv era, probabil, printre putinii care puteau scrie o carte despre Nutu Camataru intrand in intimitatea lui. Evit sa spun singurul, caci poate ar mai fi fost cativa. Chiar daca nu-i stiu, nu vi-i pot spune, cu siguranta exista. Evident, exista si partea cealalta, sa ii intrebi pe altii, pe cei care au interactionat cu el, sa ii faci portretul din ce spun altii. La fel de evident este ca solutia corecta este sa faci o carte avand ambele perspective, un portret unidirectional nefiind 100% autentic.

Pana sa public acest articol, a aparut in Libertatea o opinie a fostului parlamentar liberal Ovidiu Raetchi. Acesta sustine ca Nutu Camataru va fi strivit de aceasta carte, ca publicitatea in exces l-ar putea aduce din nou dupa gratii, dand doua exemple in acest sens: Pablo Escobar (ajuns la un moment dat parlamentar) si Gigi Becali (ajuns inclusiv europarlamentar). Nu stiu daca asa stau lucrurile, insa opinia fostului parlamentar mie imi suna tot a revolta. Prefera sa spuna ca “publicitatea in exces a interlopilor e in defavoarea lor” in loc sa spuna “politie, aresteaza-l si nu mai lasa pe altii sa-si faca reclama astfel”. Este tot o forma de invidie, de revolta, bine camuflata in cuvinte frumoase, ca deh, intelectualii nu injura (decat cand e ordin sa se strige Muie PSD).

De fapt, toate injuriile care se aduc cartii si autorului au la baza aceasta invidie. Rezumand totul, am putea afirma ca sfantul domeniu al cartilor a fost intinat, a fost vulgarizat, iar ei, criticii de carte in special si intelectualii in general, au obligatia deratizarii, au obligatia de a face curat si de a extirpa latura interlopa. Reactiile sunt cam ca-n cazul manelelor, caci asa cum am afirmat si despre Suge-o Ramona, Viata lui Nutu Camataru. Dresor de lei si de fraieri este o manea literara, avand absolut toate tematicile preferate ale manelelor. Nu intamplator la petrecerile lui Nutu se canta aproape tot timpul manele. Sorinele, ai legatura!