Vrabia Rosie este una dintre cartile cele mai ciudate, atipice, citite in ultima vreme. Uitandu-ma la biografia autorului, imi dau seama ca ar trebui sa iau aceasta carte mult in serios. Ca ea este, de fapt, mult mai profunda si, poate, mai reala decat mi-a parut mie la prima vedere. La prima citire.

Da, Jason Matthews a lucrat in CIA 33 de ani. Nu, nu are voie sa dezvaluie secrete, insa are voie sa scrie fictiuni realiste, fictiuni care ar putea fi oricand reale (si poate au fost, intr-un fel sau altul).

Vrabia Rosie este despre o spioana rusa ce hotaraste sa defecteze, sa lucreze pentru americani. Avand spatele sus-pus, unchiul sau avand functie in serviciul secret rusesc, ea avanseaza destul de repede si primeste o misiune importanta: trebuia sa seduca un un american suspectat a fi spion.

Seductie, dragoste, razbunare, politica, spionaj, tradare – totul intr-un mix pe care initial l-as fi caracterizat drept nerealist. O poveste numa’ buna de spus la Hollywood, ceea ce s-a si intamplat, caci aceasta carte, Vrabia Rosie, a primit o ecranizare care a facut-o celebra in intreaga lume.

Ce este interesant la aceasta carte, punctul ei forte nu neparat pentru ca e ceva util, ci pentru ca este ceva original, creativ, diferit, este modul in care se incheie fiecare capitol: cu o reteta. Deci pe langa toate ingredientele enumerate in paragraful anterior mai trebuie adaugat inca unul: bucatareala (un termen 100% potrivit, care sa sune conform actiunii cartii, mi-a fost greu sa gasesc; poate un termen englezo-rusesc, dar asta ar presupune sa stiu limba rusa).

Aceasta gaselnita literara, cu retetele la finalul fiecarui capitol, m-a dus cu gandul, poate gresit, la faptul ca eventualul public tinta al acestei carti ar fi unul feminin. Si faptul ca povestea pune accent pe relatia dintre cei 2 in dauna tuturor celorlalte elemente, pe dragoste si nu pe politica, m-a facut sa cred ca motivul ar fi acesta.

Totodata, acest romantism exagerat m-a facut sa cred ca povestea este nerealista. Pe tot parcursul lecturii aveam impresia ca citesc o fictiune pura, ceva antrenant, plin de suspans, in acelasi timp condimentat cu umor si cu personaje bine construite. Dar tot ceva nerealist.

Ce am citit ULTERIOR despre autor m-a pus un pic pe ganduri. Nu zic, poate CIA-ul, prin fostii si actualii conducatori, vor sa fardeze imaginea spionilor, producand astfel de povesti. Dac-as fi, deci, conspirationist, paranoic, as spune ca omul nu este un FOST lucrator la CIA, ci este un ACTUAL angajat al agentiei, care acum are alte scopuri. De propaganda, zic unii. De comunicare si PR, zic altii. Oficial, este pe cont propriu si isi pune in valoare un talent mai vechi, se dedica unui hobby interzis pana atunci.

Nu cred in totalitate in teoria conspiratiei, dar nici n-o exclud din start. Drept urmare, pentru mine Vrabia Rosie ramane o poveste foarte bine scrisa, dar total necredibila. O recomand tuturor ca lectura, avertizand, insa, sa nu fie luata ca atare, pe nemestecate. Este o fictiune, pana la proba contrarie.

Recomand si filmul Vrabia Rosie, aparut candva la inceputul anului precedent. Si, atentie, nu stiu cand vor fi traduse la noi si celelalte carti, dar MOMENTAN mai sunt inca 2 volume. Le astept cu interes.

Vrabia Rosia a aparut la Editura Meteor Press si a fost comandata de pe Cartepedia.