Numele meu este Anton te pacaleste in mai multe moduri. La inceput, te pacaleste prin dimensiuni, unii inca mai au impresia ca o carte profunda este una mai groasa, una subtire fiind musai una usoara, o lectura facila. Te pacaleste si cu titlul, Numele meu este Anton ducandu-te cu gandul la o poveste pentru copii. Sa nu mai zic de coperta, una care te induce din nou in eroare.
Numele meu este Anton te ameteste cu (prea) desele variatii temporale. Nu exista capitole distincte, pur si simplu fiecare paragraf, fiecare idee noua, incepe cu Numele meu este Anton si am X ani. Un stil deopotriva incitant si obositor. Continue reading
