Per Moritz Stenborg este scriitor si artist. La baza este artist, aceasta este si pregatirea lui, caci are o diploma obtinuta la Institutul Regal de Arta din Suedia. Nu te teme de intuneric (titlul original fiind Anna Karjala; traducerea romaneasca este, de fapt, traducerea exacta a titlului in engleza: Fear not the dark) este romanul sau de debut. Si, zic din start, de mult timp n-am mai citit un roman de debut atat de intens.
Nu intamplator am vorbit despre autor si despre pregatirea sa: Nu te teme de intuneric este o carte plina de simboluri, o carte foarte vizuala, daca-mi este permisa aceasta caracterizare. E drept, vorbim despre simboluri macabre, vorbim despre o carte care-ti ingheata sufletul (e bine ca am citit-o cat a fost cald, m-a racorit indeajuns de mult incat n-a mai fost nevoie sa pornesc aerul conditionat). Nu vorbim despre FRUMUSETE, despre simboluri placute privirii. Dar arta nu este neaparat frumoasa sau poate ar trebui sa fim atenti la cum definim frumusetea.
Actiunea romanului Nu te teme de intuneric se desfasoara in anul 1983, ceea ce ne face pe noi, cititorii, sa ne intoarcem in timp. Nu avem tehnologie, deci nici macar telefoane mobile, nu mai vorbim de internet, drept urmare atmosfera inghetata specifica genului “nordic noir” (a ajuns un gen distinct) este completata de o excelenta atmosfera vintage. Ne intoarcem practic la romanul politist clasic, la metodele clasice de ancheta. Pentru unii, este o intoarcere la propriu in timp, caci ei au trait acea perioada, acel an. Eu m-am nascut in 1986, asa ca nu am resimtit atat de intens aceasta poveste. Nu spun ca n-am apreciat-o, deja v-am spus ca este printre cele mai bune romane de debut citite in ultima vreme, ci spun ca nu m-am raportat atat de personal la ea.
Ne aflam asadar in anul 1983, in micutul si izolatul orasel suedez Silvernäs. Primul dintre cadavre este al unei femei care se spanzurase. Aceasta descoperire este urmata aproape imediat de altele cu adevarat terifiante: bucati de cadavre imprastiate calculat prin toata zona, aceste bucati fiind completate de simboluri misterioase scrilejite in cladirile din lemn aflate in imediata apropiere a cadavrelor.
Repet anul: 1983! Drept urmare, pentru a dezlega misterul anchetatorii nu s-au folosit de internet. In 2026 ar fi simplu: ai intreba un AI si ti-ar spune din prima ce reprezinta acel simbol. In acele vremuri, trebuia sa citesti o carte, sa intrebi oamenii specializati in asa ceva. Era necesar un volum de munca mult mai mare, dar pentru mine, ca cititor, totul este fascinant.
Chiar ma gandeam pe parcursul lecturii cum ar fi aratat un astfel de caz in 2026? Oare ar fi fost rezolvat mult mai repede? Oare o intrebare adresata lui Gemini ori ChatGPT ar fi scutit cateva ore bune de munca? Care este riscul ca inteligentele artificiale sa te duca pe piste gresite?
Si apropo de inteligentele artificiale, oare cat de bine este sa dai informatii confidentiale dintr-o ancheta unor astfel de inteligente? O banala poza facuta la locul faptei ar putea sau nu sa faca rau ulterior?
Da, stiu, sunt defect: citesc o ancheta clasica, un roman “vintage”, insa gandul meu tot la prezent este, la inteligenta artificiala. Sunt defect, dar nu cred ca-s singurul.
Nu vreau sa va spun mai multe despre ancheta si nici despre detectivul Erland Hjort, poreclit Cerbu, cel care conduce ancheta. Veti descoperi singuri toate astea.
Nu te teme de intuneric este per total un thriller vintage excelent, foarte intens, plin de simboluri misterioase. Cei un pic mai batrani decat mine il vor trai cu totul altfel. Pentru mine, anul 1983 este istorie, pentru unii este copilarie, pentru altii chiar adolescenta.
Nu te teme de intuneric a aparut in limba romana la Editura TREI, loc de unde va recomand si voua s-o achizitionati!
Articolul despre romanul Nu te teme de intuneric face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, au mai aparut impresii despre carte pe urmatoarele site-uri si blog-uri: Biblioteca lui Liviu; Cartile mele si alti demoni; Carti.blog; Anca si cartile; Literatura pe tocuri.





















0 Comments
1 Pingback