Romanul Mamici mincinoase mi-a adus aminte de modul in care se comporta in online majoritatea mamicilor. Pe mine ma distreaza, insa sunt persoane chiar afectate de acest comportament. Sunt oripilate de-a dreptul.
Evident, cel mai “distractiv” este pe grupurile de mamici, acolo unde ele nu se mai cenzureaza in niciun fel. Se dezlantuie. Scot tot ce au mai rau din ele.
Povestea din Mamici mincinoase ne este narata pe 2 planuri temporale: prezentul, unde povestitor este Tash, o proaspata mamica, si trecutul (deloc indepartat, cu cateva saptamani in urma), unde povestitorul este Sophie, o bona ce este gasita moarta intr-un lac. Recunosc ca este ciudat sa citesc relatarile unui personaj despre care stiu din start ca va muri, parca-mi vorbeste un mort din mormant, dar totodata recunosc si ca-mi displac cartile in care este un personaj narator si un narator omniscient. Asa ca al doilea personaj-narator este un compromis acceptabil.
E drept, as fi preferat sa vad un alt limbaj, un alt vocabular. Am simtit ca naratoarea vorbeste prin 2 guri, 2 purtatoare de cuvant. Desi, fie vorba-ntre noi, era o diferenta majora de educatie intre cele 2 naratoare. Ar fi trebuit sa o resimt, sa fie vizibila. Continue reading
