Fara scapare este primul roman scris de Mark Billingham pe care am avut placerea sa-l citesc. Desi multi l-au criticat, luandu-se inclusiv de traducerea cu mici scapari a Editurii Niculescu (editura care a scos varianta in limba romana), mie per total mi-a placut. Nu m-a dat pe spate, nu este ceva wow, insa mie-mi plac povestile cu nebuni si sanatorii. Dintre subgenurile de thriller, acesta este sus de tot in topul meu personal. Mi se pare ca ele se joaca cel mai mult cu mintea cititorului, mi se par cele mai interesante din acest punct de vedere.

Fara scapare de Mark Billingham ne spune povestea lui Alice, o pacienta a unui astfel de spital de nebuni. Nu va pot spune povestea lui Alice, nici a celorlalti colegi ai ei pentru ca ar trebui sa fac unul din doua lucruri: fie sa fac spoiler, sa distrug placerea lecturii, fie sa va mint. Caci, ati ghicit, in astfel de povesti nimic nu este ceea ce pare, ceva adevarat la inceput poate deveni la final o gluma, o farsa. O nebunie. Nu va spun cum stau lucrurile aici, doar va invit sa recititi aceste randuri dupa ce terminati lectura cartii.

Problema in acest azil de nebuni este ca au loc crime. Aici va pot dezvalui cate sunt, in numar de 2, intai un pacient si apoi un angajat. De ce au fost ei ucisi, cine-i vinovatul (ori vinovatii) si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Si tot singuri veti afla ce implicare are Alice in toata povestea asta, in aceste crime. De ce este ea un personaj important, mai important decat altele (desi nu chiar un personaj cheie). Continue reading