Stapanul muntelui este a doua carte de-a autorului Anders de la Motte pe care o citesc, dupa O casa mortala, fiind in acelasi timp primul volum al noii serii Leo Asker.
Spun din start: Stapanul muntelui mi-a placut enorm, o ador de-a dreptul, cartea iesind in evidenta prin faptul ca absolut toate personajele de aici erau in vreun fel sau altul defecte. Dereglate. O copilarie tumultoasa, o familie disfunctionala, traume vechi, rani netratate. Ori pur si simplu oameni care vor sa calce pe cadavre, care vor sa profite, sa-si traga partea. Fiecare reactioneaza diferit, unii devin mai buni, vor sa ajute, altii parca vor sa se razbune pe altii pentru traumele lor. Pentru ce au patit ei. Ideea e ca toti sunt dubiosi in felul lor. Rar am intalnit o poveste unde chiar TOATE personajele sa fie dubioase, dereglate. Unde, vulgar spus, nimeni sa nu fie sanatos la cap.
Inspectorul Leonore Asker (Leo Asker) este sefa Brigazii de Infractiuni Grave din Malmo. Are de rezolvat un caz legat de o misterioasa disparitie, catalogata drept rapire. Fix in mijlocul cazului, superiorii (vedeti voi cine-s acestia) o scot din ancheta, urmand a-i da conducerea unui departament aproape fantoma, care functiona la subsol. Un departament al cazurilor abandonate, un departe despre care nu stie nimeni absolut nimic. Continue reading
