Cand am vazut prima oara cartea Evadarea in portofoliul Editurii TREI, am fost mirat. Am ridicat din spranceana cum s-ar zice. Caci nu este o coincidenta de nume, Jean Reno este chiar marele actor francez.

Recunosc si-mi fac mea culpa, n-am citit prima parte a seriei, Emma, asa ca nu ma pot pronunta atat de bine in privinta evolutiei personajului. Vreau sa rectific problema cat de curand.

In Evadarea, Emma urmeaza un program intensiv de antrenamente. Ea doreste la un moment dat sa scape, sa nu mai lucreze pentru Serviciile Secrete Franceze, sa evadeze, sa devina libera, insa este recuperata destul de repede. Este trimisa ulterior tocmai in Rusia, in indepartata Siberie, unde trebuia sa aduca dovezi privitoare la inchisorile, adevarate lagare de concentrare, in care erau tinuti deopotriva detinutii ucraineni si rusi (cei care gandeau gresit). Si unii, si altii erau reeducati, de acolo trebuiau sa se intoarca cu o gandire schimbata radicala. Asta DACA se mai intorceau.

Problema principala era ca acele locuri nu existau in mod oficial. Acel loc unde Emma ajunge intr-un final nu exista nicaieri. Misiunea era deci mult mai periculoasa.

Emmei i se schimba numele, primeste o identitate complet noua, este acum americanca Lara. Este ajutata de o rusoaica, de Irina, care avea motive personale sa o ajute pe Emma. Nu vi le dezvalui, le veti descoperi singuri. Tot singuri veti afla si cum decurge relatia dintre Emma (acum Lara) si Irina, dar si cum se incheie totul.

Desi nu-mi face placere sa laud foarte mult, sa ridic in slavi, o carte, de aceasta data sunt nevoit sa o fac. Evadarea de Jean Reno m-a surprins in mod placut, motivele sunt in numar de 5:

  1. Atunci cand un actor ori o alta celebritate, in esenta un non-scriitor (sau hai sa-i spunem un scriitor amator) debuteaza in literatura, o face cu ceva autobiografic. Foarte putini actori isi incearca norocul in fictiune. E drept, Evadarea este a doua carte, prima este Emma, am mai zis deja asta, insa seria in sine este seria de debut a celebrului actor francez. E drept, este posibil ca el sa fi primit ajutor, meseria de ghost-writter nu este nicidecum una rusinoasa, insa chiar si asa tot sunt placut surprins. Ca o mica paranteza, Fara ultimul cuvant este si ea o carte scrisa de o actrita, insa acolo ea a avut, IN MOD OFICIAL, un ajutor venit de la un scriitor consacrat.
  2. Mi-a placut mult personajul Emma, mi-a placut mult si personajul Irina, mi-a placut mult dinamica relatiei dintre ele, mi-a placut suspansul cartii, mi-a placut atmosfera din acel lagar (acea inchisoare ruseasca), mi-a placut modul in care este scrisa cartea (o scriitura curata, fara inflorituri, dar deloc simplista, nu este o lectura usoara, de citit pe plaja). Evadarea este unul dintre cele mai bune thrillere citite vara aceasta (stiu ca e deja septembrie cand scriu articolul, dar eu am citit cartea la sfarsit de august, pe 30 august am terminat-o).
  3. Mi-a placut faptul ca aceasta carte poate fi inteleasa chiar si fara lectura precedentei parti a seriei. E un mare plus, o mare bila alba. Nu zic ca n-o voi citi, o voi face, dar fix asta este ideea: daca s-a nimerit sa citesc prima oara partea a doua nu e ceva grav. Dimpotriva: aceasta carte ma face sa-mi doresc s-o citesc pe prima.
  4. Mi-a placut faptul ca acest roman este unul foarte cinematografic, foarte Hollywood-ian. Chiar mi-as dori sa-l vad facut film. Nu ar fi atat de greu de ecranizat, ma rog, asta daca nu cumva regizorul nu va dori sa isi puna apasat amprenta. Cum nu stiu prea bine actritele frantuzesti, nu ma pronunt in privinta vreunei actrite care ar putea sa o interpreteze convingator pe Emma. V-as putea spune insa ce actrite NU mi-as dori sa o interpreteze, insa prefer sa nu fac nici asta. Nu vreau sa dau idei proaste studiourilor cinematografice.
  5. Mi-a placut faptul ca autorul s-a abtinut sa puna pasaje anti-rusesti foarte pronuntate. Nu e nimic pro-rus acolo, nu va speriati, insa o carte de fictiune nu ar trebui sa fie un manifest anti-rus si/sau anti-Putin. Si ma bucur ca Evadarea chiar nu este asa ceva. Legat de asta, ma gandeam cum ar arata o carte de fictiune scrisa de Gerard Depardieau. Oare cum ar fi potretizati rusii intr-o astfel de opera? 🙂

Evadarea de Jean Reno este o carte excelenta, o surpriza extrem de placuta pentru mine. Atat Evadarea, cat si precedenta carte, Emma, au aparut in limba romana la Editura Trei, loc de unde va indemn si pe voi s-o achizitionati. Ma rog, puteti sa luati Evadarea si de la Carturesti, daca tineti mortis sa faceti asta.Â