Despre Palaria presedintelui as putea vorbi in multe feluri…

As putea vorbi despre Palaria presedintelui din perspectiva unui pasionat de palarii. A unuia care considera ca acest accesoriu este mult discriminat. Este vazut de multi drept un accesoriu specific varstei a doua ori a treia. “Nu se mai poarta”; “Nu mai e la moda”.

As putea vorbi despre Palaria presedintelui din perspectiva politica. Pe de-o parte, ni se prezinta un PERSONAJ, Francois Mitterrand, intr-o maniera extrem de interesanta. Pe de alta parte uman, apropiat de cei din jurul sau, pe de alta parte un om minutios, care nu lasa nimic la voia intamplarii. Vedeti finalul. Unul interesant si ciudat in acelasi timp. Altfel, personalitatea presedintelui Mitterrand este inca fascinanta pentru politologii, psihologii si sociologii francezi. De altfel, sloganul Forta Linistita, cu care si-a castigat al doilea mandat (in 1988) este inca dat exemplu la cursurile de marketing politic. Cu greu va putea fi aplicat intocmai in alta parte, dar ramane un exemplu de sclipire de geniu din partea consilierilor sai.

Tot din perspectiva politica, este extrem de interesanta schimbarea brusca a taberei nu din partea unui politician, ci din partea unui alegator. Chiar asa: traseismul politic atat de hulit atunci cand e practicat de politicieni este apreciat cand e vorba de cetateni? Cand, cum si de ce un cetatean se transforma din cetatean de dreapta intr-unul de stanga?

As putea vorbi despre Palaria presedintelui din perspectiva comerciala. Multa vreme nu am inteles de ce unele produse vechi, usor uzate, sunt foarte scumpe daca au fost purtate/folosite de catre o personalitate. Pe romaneste: de ce ti-ai lua Palaria presedintelui, fix pe aceea, in loc sa iei o palarie identica, noua, la un pret mai mic? Este o perspectiva cu care nu-s neaparat de acord, dar de care trebuie tinut cont.

As putea vorbi despre Palaria presedintelui din perspectiva strict literara. Doar ca aici este foarte dificil. Este fictiune politica, asa cum am vazut-o caracterizata in mai multe locuri?

Despre ce este vorba, de fapt, in cartea Palaria presedintelui? Pai un cetatean ia masa cu presedintele republicii, motivul fiind unul care tine de domeniul fanteziei. Il veti descoperi singuri. Ideea este ca presedintele isi uita palaria, care intra in posesia unui cetatean. Care cetatean, brusc, isi schimba viata fara sa faca altceva decat sa devina … mai tupeist. Palaria presedintelui a functionat, deci, drept seminar de dezvoltare personala.

El, insa, o pierde in tren, de acolo Palaria presedintelui trecand succesiv prin mainile (si capetele, de fapt) mai multor proprietari. Intr-un final glorios, se intoarce la proprietarul sau de drept. Partea interesanta este, insa cea legata de proprietarii succesivi: tuturor le influenteaza viata in bine. Le-o schimba, uneori radical.

Garantez ca veti savura Palaria presedintelui. Din ce perspectiva o veti privi si cu ce veti ramane de pe urma ei tine doar de voi.

Palaria presedintelui, cartea, nu palaria efectiva, poate fi cumparata de pe Cartepedia, Libris (in limba engleza), Elefant si Carturesti.