Cartea oglinzilor m-a pus pe ganduri. Mi-a dat de gandit mai mult decat multe alte carti. Mi-am dat seama ca imaginea pe care o am eu despre ceilalti, despre multi altii, este o imagine unilaterala. Caci in viata de zi cu zi nu avem timp de investigatii. Nu avem timp sa-i intrebam pe ceilalti ce parere au despre X sau Y, ce au vazut in ziua X ori ce au auzit despre un anume eveniment.
Un mare profesor poate fi, deopotriva, admirat si invidiat. Lucrurile rele care se spun despre el pot fi, deopotriva, rodul invidiei ori pot fi adevarate.
Totodata, m-a socat un lucru: modul in care oamenii, TOTI cei implicati in eveniment, relatau, dupa 20 de ani, cele intamplate. Parca se intamplase ieri. Parca nu trecusera peste acel eveniment. Ii marcase. Era un moment de cotitura, din orice unghi ai privi lucrurile. Continue reading
