Romanul Intr-o gara mica mi-a adus aminte, intai si intai, de ce imi place mie sa merg cu trenul. Din pacate, insa, nu am fructificat pe de-a-ntregul nicio prietenie facuta in tren. Cu siguranta tehnica moderna, laptop, telefon, tableta, nu ajuta. Ma face sa ma izolez, sa nu relationez, socializez prea mult cu cei din jurul meu. E drept, gratuitatea acordata studentilor m-a facut, deloc paradoxal, sa-mi placa mai mult un drum, fie el si lung, cu trenul: a scazut enorm media de varst a calatorilor.
Romanul Intr-o gara mica mi-a adus aminte de liceu. Mi-am imaginat, totodata, cum ar fi fost ca eu sa fac liceu in perioada interbelica. Pe langa un context economic cu totul schimbat, lucrul care m-ar fi afectat pe mine cel mai mult. Ma rog, nu stiu cat m-ar fi afectat. Habar n-am cat de mult. E o chestiune pe care pur si simplu nu mi-o pot imagina: cum ar fi fost sa am colegi doar baieti. Daca veti intreba persoane mai in varsta, eventual de peste 80 de ani, s-ar putea sa va spuna ca pe vremuri, cand nu erau clase si licee mixte, elevii stateau cu gandul la carte. Ca prezenta sexului opus disturba activitatile intelectuale. Continue reading
