Eu impotriva M.E.A. este un joc misto de cuvinte, cartea, prin simplele puncte adaugate literelor ultimului cuvant, dorind a se diferentia un pic de primul volum. Stiti, obiceiul multor autori este sa diferentieze volumul 2 de volumul 1 si prin titlu.
Povestea acestui al doilea volum, pe scurt: daca in prima parte personajul principal Leinad se infrunta pe el, isi infrunta proprii demoni, cum le place unora sa spuna, in a doua parte dusmanul este unul extern, chiar daca nu atat de vizibil. Nu mai este MEA, ci M.E.A, o organizatie secreta care se ocupa de experimente medicale periculoase si care are nevoie de cobai. Sincer sa fiu, denumirea M.E.A. m-a dus cu gandul la organizatia E.S.C.U. din seria Laviniei Calina. Ma rog, acolo E.S.C.U. erau rebelii, dar ma rog, alegerea unei prescurtari de genul acolo m-a dus cu gandul.
Revenind la actiunea romanului, mai trebuie sa va semnalez faptul ca au aparut 2 personaje noi, EXTREM de dubioase: o pictorita si mama ei. Le intalneste pe tren, tanara pictorita fiind socata de asemanarea lui Leinad cu o persoana careia trebuia sa-i faca portrete. Drept urmare, ii propune o afacere: sa se lase pictat (in fapt, trebuia doar sa stea nemiscat ore intregi), pentru ca ea promisese un numar de tablouri unui client misterios foarte bogat. Foarte multe nu aflam despre aceste personaje (ea, pictorita, calatorea si locuia alaturi de mama ei, o persoana extrem de intruziva), dar sper sa aflu mai multe in volumul urmator, chiar daca… Ma rog, vedeti voi 🙂 Nu stiu cate vor mai urma, stiu insa ca actiunea nu este nici pe departe terminata.
Acum, pe scurt, trei chestii despre acest Eu impotriva M.E.A., al doilea volum al acestei micute serii:
1. Sunt socat de seriozitatea cartii. O joaca, o chestie aparent imatura, se transforma in ceva serios. Culmea este ca autorului ii iese, reuseste sa treaca de la tonul clar la misto la ceva foarte serios, pastrandu-se partial umorul. Este o trecere brusca, dar reusita de la comedie la drama, ca sa folosesc termeni pur cinematografici. Daniel Botea a reusit sa ma surprinda in mod placut chiar si la al doilea volum. Oare ce surpriza pregateste pentru volumul 3?
2. Nu stiu ce vor intelege cei care au tangente (oficiale sau nu) cu domeniul medical, am impresia ca se vor bucura atat antivaccinistii fanatici, care-s convinsi ca industria farmaceutica face experimente pe noi, cat si ceilalti, doctorii adevarati. Nu stiu exact de care parte a baricadei se afla Daniel Botea, nu ne da de inteles. De fapt, cred ca el incearca sa fie neutru in acest razboi, deopotriva enervand ambele tabere ori, invers, atragand laudele lor.
3. Desi o carte extrem de dinamica, actiunea este usor de urmarit, nu sunt mai multe planuri narative. Cinematografic vorbind, camera este tot timpul focusata pe Leinad, pentru noi, cititorii, fiind usor de urmarit. Nimic schimbat fata de primul volum.
Daca v-a placut primul volum, Eu impotriva mea, sigur o sa va placa si Eu impotriva M.E.A. si cu siguranta veti astepta cu nerabdare si volumul trei.
Inainte sa inchei, am o curiozitate: sunt singurul care atunci cand citea despre acea pitica (piticanie), Carla (atat in acest volum, cat si in primul), avea in minte vocea lui Vadim urland PITICA NENOROCITA? De prima oara de cand am citit cuvantul PITICA m-am gandit la asta si desi Carla mi-a devenit simpatica, empatizam cu ea si cu suferinta ei, nu-mi puteam scoate din cap chestia aia. Vadim urla parca si mai tare … Sunt defect?
Eu impotriva M.E.A. se gaseste la Libris, Elefant, Carturesti si pe site-ul editurii Quantum. Poza e luata de aici, unde gasiti o recenzie misto a cartii. O alta gasiti aici.
