A scrie și a citi în limba maternă este un privilegiu. Unul de care ar trebui să se bucure fiecare persoană, indiferent în ce țară s-a născut. Eu m-am născut în România. Simt, iubesc, plâng și zâmbesc doar românește. Indiferent câte limbi străine știu să vorbesc, graiul de acasă e singurul în care sufletul meu se poate exprima.

Îmi amintesc momentul când am învățat să citesc. Când toate semnele din fața mea au prins viață. Și am făcut asta în limba română. Citind povești. Poate pentru mulți Ion Creangă, Petre Ispirescu, Emil Gârleanu, Barbu Ștefănescu Delavrancea sunt o reală plăcere a fi citiți în orice limbă de pe pământ. Însă, a le descoperi scriitura exact așa cum au așternut-o ei pe hârtie este o binecuvântare. De care am profitat cât de mult am putut. Continue reading