October 3

Ce personaj literar ar fi copilotul ideal?

Honda Civic Type R

Daca as avea un blog tehnologic ori, Doamne-fereste, unul de masini, ar trebui sa fiu repudiat, lapidat, injurat, daca as vorbi despre copilotul ideal. Cum as putea vorbi despre asa ceva atat timp cat … nu am carnet?

Fiind, insa, pe un blog literar, imaginatia este mai puternica (si mai importanta) decat realitatea, drept urmare exercitiul de imaginatie este cu atat mai interesant. Relevant. Important. Continue reading

November 2

Prizoniera in panza de paianjen – Millennium 4 – David Lagercrantz

Prizoniera in panza de paianjen este a patra carte din seria Millennium, fiind in acelasi timp primul volum al seriei ce NU a fost scris de Stieg Larsson. L-am citit cu interes atat datorita acestui fapt, curiozitatea era mare, cat si datorita faptul ca povestea ma captivase.

Insa, lucrul de care ma temeam s-a intamplat: stilul este diferit, atmosfera nu mai pare a fi de Millennium. Acest lucru trebuie explicat pe larg, ceea ce voi face pe parcursul intregului articol.

Intai si intai, trebuie sa spunem ca povestea avanseaza, cumva natural, la nivel international. Primele 3 carti au fost autohtone, partea de spionaj era exclusiv suedeza: un fugar sovietic tinut in brate de o Sectie a Sapo (agentiei de spionaj a Suediei). Chiar daca unii si altii veneau ori plecau pe afara, povestea era 100% suedeza. Acum avem o poveste internationala: NSA, internet, totul la nivel global. Drept urmare, nu-mi dau seama daca oricum asta ar fi fost atmosfera si daca romanul ar fi fost scris de Stieg Larsson. Unii considera ca da, ca asta este dezvoltarea fireasca, naturala, a povestii. Practic, se extinde la nivel international, global.

In al doilea rand, pe langa schimbarea de autor, mai avem o schimbare, pentru unii insensizabila: schimbarea celui care a tradus in limba romana. Daca primele 3 carti au fost traduse de Elena-Maria Morogan, aceasta a patra carte a fost tradusa de Raluca Lungu. Volumul numarul 5, intitulat Dinte pentru dinte, aparut tot la Editura Trei, al aceluiasi autor, David Lagercrantz, are un alt traducator: Ioana Ghisa. Vorbind strict de acest volum 4, Prizoniera in panza de paianjen, avem 2 schimbari suprapuse, nefiind deloc clar de unde vin diferentele de limbaj, de exprimare.

Sigur ma veti intreba cum este, de fapt, exprimarea. Ce are ea diferit si, in fond, gresit? La prima intrebare raspunsul este usor de dat: este si structurata altfel cartea (are capitole mai scurte si mai multe; s-a pastrat structura pe zile, dar la unele zile avem Ziua X, iar urmatorul SUBcapitol este aceeasi zi, seara), este si exprimarea diferita. Parca mai putin descriptiva, mai alerta, dar in multe momente mai tehnica. MULT prea tehnica. Desi-mi desfasor activitatea in online, multi termeni ma depasesc.

In al treilea rand, personajele par diferite. Desi intre volumul 3 si volumul 4 diferenta este de doar un an, personajele par a se fi schimbat fundamental. Nu-mi dau seama cat de credibil este asta. Nu-mi dau seama daca asta si-a dorit scriitorul ori pur si simplu asta a iesit.

Acum, pentru ca nu vreau, REFUZ sa fac spoiler, va spun asa: primul volum, Barbati care urasc femeile, era despre Mikel Blomkvist si o cercetare extrem de dubioasa pe care o avea el de facut; volumele doi si trei, Fata care s-a jucat cu focul, respectiv Castelul din nori s-a sfaramat, sunt despre Lisbeth Salander si despre TATAL ei; volumul de fata, cu numarul 4, Prizoniera in panza de paianjen, este despre Lisbeth si SORA geamana, Camilla. Spun doar atat: gemeni DIzigoti, deci TOTAL diferiti. Restul descoperiti si singuri.

Per total, Prizoniera in panza de paianjen este mult diferit fata de trilogia originala (hai s-o numim asa). Strict ierarhic, cel mai bun volum a fost al treilea, urmat de primul volum (plin de suspans, intens, dar care lasa PREA multe semne de intrebare in urma sa), urmat de acesta si de volumul 2 (care, oricum am lua-o, este cel mai slab; o introducere PREA LUNGA pentru superbul volum 3). Prizoniera in panza de paianjen nu este, deci, nicidecum cel mai slab volum. Este doar prea diferit, cu o atmosfera prea diferita, cu personaje prea diferite. (Prea) Mult schimbate. Unii apreciaza schimbarea aceasta, altii o repudiaza. Eu sunt cumva intre.

In final, o mentiune legata de ecranizari: suedezii au ecranizat primele 3 volume, americanii au ecranizat primul volum si acum volumul 4, adica pe acesta. Articolul despre FILMUL Prizoniera in panza de paianjen va aparea pe Cinemil.ro. Cand va fi gata, voi avea o trimitere aici. Va spun doar ca filmul NU ARE NICI 10% LEGATURA CU CARTEA. UPDATE: Articolul e gata!

Romanul Prizoniera in panza de paianjen poate fi cumparat direct de pe site-ul Editurii Trei, dar si de la librariile online Cartepedia, Elefant (varianta electronica), Libris ori Carturesti.

September 29

Fata care s-a jucat cu focul – Stieg Larsson

Fata care s-a jucat cu focul este a doua carte din seria Millennium. Prima, Barbati care urasc femeile, imi placuse foarte mult. Imi placuse personajul, Lisbeth Salander, pe care INCA il consider cel mai interesant personaj citit/vazut in ultimii ani.

Acest al doilea volum este despre ea mai mult decat despre ceilalti. Ea nu mai este un ajutor, ea nu mai este DOAR utila, ci ea este PERSONAJUL PRINCIPAL. Iar toti ceilalti, buni sau rai, au legatura cu ea.

De la ea pleaca totul si, intr-un final, la ea si la trecutul ei se ajunge. La copilaria ei, la perioada in care fusese internata, la motivele pentru care ajunsese sub tutela.

Se ajunge la chestiuni de securitate nationala, la URSS, GRU, la lucruri extrem de periculoase. Iar Lisbeth, desi toate ii mergeau aparent bine, fiind pentru prima oara in viata independenta financiar, ajunge sa fie acuzata de o tripla crima si urmarita in toata tara. Desi nu ii cere ajutorul si chiar il refuza, intr-un final va fi ajutata de catre fostul ei coleg de investigatie, Mikael Blomkvist.

Per total, cartea mi s-a parut exceptionala. Pe de-o parte, usor de citit, citesti foarte repede paginile, nu este greoaie, nu exista lucruri de neinteles in ea. Pe de alta parte, este construita in asa fel incat sa nu mai poti s-o lasi din mana. Suspans de la un capat la celalalt, tensiunea creste pe masura ce te apropii de final, cu fiecare pagina portretul lui Lisbeth prindea contur din ce in ce mai mult. Incepeai sa intelegi cum ajunsese in situatia respectiva, incepeai sa intelegi, de asemenea, si ce mostenire genetica avea. Extrem de bine conturat. Si, raman la parerea, foarte greu de interpretat intr-o ecranizare (dupa ce am citit cartile, cred ca dac-as revedea filmele nu mi-ar mai placea nici macar cele 3 filme suedeze, pe care acum cativa ani le iubeam la nebunie).

Totusi, este si un mic punct negativ: mi se pare un roman mult prea feminist pentru gusturile mele. Inteleg ca Suedia este o tara de stanga, ultra-socialista, de aproape 100 de ani. Inteleg ca acolo drepturile minoritatilor sunt sfinte. Inteleg ca in Suedia o astfel de carte este ceva firesc. Inteleg si accept asta. Pentru mine, insa, ca roman, nu ca unul CpF-ist, caci la referendum ma voi duce sa votez NU, mi se pare prea mult. O propaganda feminista mult prea desantata. Ce e mult strica, zic eu.

Altfel, strict pe partea de thriller, Fata care s-a jucat cu focul este una dintre cele mai bune carti de gen. E drept, desi multi o considera mai buna decat prima carte a seriei, pentru mine aceea ramane preferata mea. Aceasta o completeaza, acopera golurile lipsa din istoricul personajului, dar cartea cu adevarat-soc pentru mine a fost prima.

Fata care s-a jucat cu focul de Stieg Larsson, a doua carte din seria Millennium, a aparut la Editura Trei si poate fi cumparata de la Libris, Cartepedia, Carturesti si Elefant.