Fata care s-a jucat cu focul – Stieg Larsson

29 Sep

Fata care s-a jucat cu focul este a doua carte din seria Millennium. Prima, Barbati care urasc femeile, imi placuse foarte mult. Imi placuse personajul, Lisbeth Salander, pe care INCA il consider cel mai interesant personaj citit/vazut in ultimii ani.

Acest al doilea volum este despre ea mai mult decat despre ceilalti. Ea nu mai este un ajutor, ea nu mai este DOAR utila, ci ea este PERSONAJUL PRINCIPAL. Iar toti ceilalti, buni sau rai, au legatura cu ea.

De la ea pleaca totul si, intr-un final, la ea si la trecutul ei se ajunge. La copilaria ei, la perioada in care fusese internata, la motivele pentru care ajunsese sub tutela.

Se ajunge la chestiuni de securitate nationala, la URSS, GRU, la lucruri extrem de periculoase. Iar Lisbeth, desi toate ii mergeau aparent bine, fiind pentru prima oara in viata independenta financiar, ajunge sa fie acuzata de o tripla crima si urmarita in toata tara. Desi nu ii cere ajutorul si chiar il refuza, intr-un final va fi ajutata de catre fostul ei coleg de investigatie, Mikael Blomkvist.

Per total, cartea mi s-a parut exceptionala. Pe de-o parte, usor de citit, citesti foarte repede paginile, nu este greoaie, nu exista lucruri de neinteles in ea. Pe de alta parte, este construita in asa fel incat sa nu mai poti s-o lasi din mana. Suspans de la un capat la celalalt, tensiunea creste pe masura ce te apropii de final, cu fiecare pagina portretul lui Lisbeth prindea contur din ce in ce mai mult. Incepeai sa intelegi cum ajunsese in situatia respectiva, incepeai sa intelegi, de asemenea, si ce mostenire genetica avea. Extrem de bine conturat. Si, raman la parerea, foarte greu de interpretat intr-o ecranizare (dupa ce am citit cartile, cred ca dac-as revedea filmele nu mi-ar mai placea nici macar cele 3 filme suedeze, pe care acum cativa ani le iubeam la nebunie).

Totusi, este si un mic punct negativ: mi se pare un roman mult prea feminist pentru gusturile mele. Inteleg ca Suedia este o tara de stanga, ultra-socialista, de aproape 100 de ani. Inteleg ca acolo drepturile minoritatilor sunt sfinte. Inteleg ca in Suedia o astfel de carte este ceva firesc. Inteleg si accept asta. Pentru mine, insa, ca roman, nu ca unul CpF-ist, caci la referendum ma voi duce sa votez NU, mi se pare prea mult. O propaganda feminista mult prea desantata. Ce e mult strica, zic eu.

Altfel, strict pe partea de thriller, Fata care s-a jucat cu focul este una dintre cele mai bune carti de gen. E drept, desi multi o considera mai buna decat prima carte a seriei, pentru mine aceea ramane preferata mea. Aceasta o completeaza, acopera golurile lipsa din istoricul personajului, dar cartea cu adevarat-soc pentru mine a fost prima.

Fata care s-a jucat cu focul de Stieg Larsson, a doua carte din seria Millennium, a aparut la Editura Trei si poate fi cumparata de la Libris, Cartepedia, Carturesti si Elefant.

4 Replies to “Fata care s-a jucat cu focul – Stieg Larsson

  1. Mie nu mi-a plăcut prea mult. După mine, nici nu se compară cu prima carte din trilogie. Da, e prea multă propagandă deșănțată, nu neapărat feministă.

  2. Pingback: Millennium 3: Castelul din nori s-a sfaramat - Stieg Larrson

  3. Pingback: Prizoniera in panza de paianjen - Millennium 4 - David Lagercrantz

  4. Pingback: Prizoniera in panza de paianjen - doar 10% din carte - cinEMIL.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *