Acces interzis este una dintre acele carti care m-a pus pe ganduri. Nu este neaparat originala, am mai intalnit povesti de genul, atat carti, cat si filme, dar in orice caz intensa.
Pe scurt, ca sa intelegeti despre ce este vorba: vorbim despre o analista CIA, care pusese la punct un program prin intermediul caruia urmau sa intre in calculatorul unui spion rus. Reuseste sa faca asta si acolo da de un folder (director), aparent necodat, numit PRIETENI, in care erau 5 poze. Una dintre poze este a sotului ei.
Acum ea are de ales intre sotul ei si serviciul ei. Intre copiii ei si tara ei. Are de ales intre a-l crede pe acesta, dupa ce ani de zile a mintit-o, si a-i crede pe cei din jurul ei. Are de facut o alegere care, oricum ar fi privita, va fi una gresita.
Totodata, ea constata ca sunt tradatori chiar in interiorul CIA. Nu stia, deci, in cine sa aiba incredere si in cine nu. Cel mai la indemana era sa se increada in cel de langa ea. In cel alaturi de care isi impartise viata. Tatal celor 4 copii ai ei.
Acum, fidel principiului meu de a ma pune in pielea personajului principal, incercam sa ma imaginez pe mine in locul ei. Ce alegere as fi facut, pe mana cui as fi mers, ce as fi valorizat mai mult.
Doar ca, pentru a ma putea pune complet in pielea personajului, ar trebui sa fiu in 2 ipostaze in care cu siguranta nu ma vad. Ar trebui sa fiu, pe de-o parte, familist, sa am sotie si sa am copii, si ar trebui, pe de alta parte, sa lucrez intr-o zona sensibila.
Nu stiu ce parere aveti despre mine, dar printre meseriile care cu siguranta NU mi s-ar potrivi se afla si aceasta: de lucrator (agent e mult spus) in serviciile secrete. Sa lucrez EU cu informatii clasificate? Eu, care-mi pozez fiecare farfurie de mancare si care imi dau check-in la orice bodega de cartier? Sigur n-as putea fi.
Da, cei care lucreaza acolo o fac constienti de misiunea lor. Si ar trebui sa o faca responsabil. Ar trebui, la modul propriu, sa puna interesul profesional, al tarii, mai presus decat interesul familial.
Totodata, citind aceasta carte, Acces interzis, imi dau seama cat de greu este sa judeci obiectiv o persoana fata de care ai sentimente. Dificil. Aproape imposibil. Este iarasi un lucru pe care cu greu l-as putea face.
Daca mi-a placut Acces interzis? Enorm. Cel mai mult, recunosc, mi-a placut personajul masculin, rusul. Foarte bine conturat, foarte dubios, in ambele sensuri, dar puternic, inteligent si hotarat. Un personaj cu care n-as vrea sa am de-a face in viata reala, dar cu care as vrea sa ma mai intalnesc, literar vorbind.
E drept, nu m-am putut pune pe de-a-ntregul in pielea personajelor, asta neinsemnand, insa, ca n-am savurat lectura.
Un ultim aspect interesant, pe care tin sa-l subliniez: autoarea Karen Cleveland a lucrat in domeniu (“CIA Analyst), iar Acces Interzis (cu titlul original Need to Know) este romanul ei de debut. Mai multe despre autoare puteti afla de pe site-ul ei oficial.
Romanul Acces interzis de Karen Cleveland poate fi cumparat de pe site-ul editurii RAO ori de la librariile online Cartepedia, Libris ori Carturesti. Versiunea in limba engleza poate fi achizitionata de pe Elefant si Okian.
ps: Romanul Acces Interzis va fi ecranizat, cu Charlize Theron in rolul agentei CIA.
Am terminat-o si eu de citit si pot sa zic ca ma asteptam la mai mult. Mi s-a parut destul de usor de ghicit ce se intampla pe acolo. Nu in toate cazurile.In schimb, la capitolul personaj preferat, ne potrivim. Si mie tot de el mi-a placut. Cu ea nu am reusit sa solidarizez.