Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie – TimesNewRoman literar

Pentru a va vorbi despre Arhangelul Raul, PRIMA carte a lui Ovidiu Eftimie (din pacate sau din fericire, nu si ultima), trebuie sa va fac o introducere un pic mai lunga.

As putea incepe aceasta introducere prin sintagma specifica basmelor: A fost odata ca niciodata un site de umor numit TimesNewRoman. Nu cred sa existe persoane din internetul asta care sa nu fi auzit de Tnr ori care sa nu fi intrat macar o data acolo.

Acum, nu stiu ce parere aveti voi despre glumele aparute pe Tnr. Unii spun ca-s elitiste, ca-s pentru Tinerii Frumosi si Liberi, altii spun ca dimpotriva, sunt de santier, de autobaza.

Cumva, fiecare are dreptate in felul sau. Doar ca nu despre TIPUL de umor tnr este vorba aici. Vreau sa subliniez alte 2 lucruri, mult mai importante pentru discutia de fata.

Primul lucru, care mi se pare esential: toata gluma este in titlu. Serios: daca vrei sa parcurgi glumele de pe Tnr dintre saptamana, intri pe pagina lor si pur si simplu scrollezi. Ei au gluma inca din titlu, articolul in sine fiind doar o explicatie pentru gluma. Uneori mai strecoara mici glumite si pe acolo, dar pe alea oricum nu le tine nimeni minte. Retii doar poanta principala. Titlul.

Legat de articole, nu stiu daca v-ati dat seama, dar avem niste personaje, cu Decebal Popescu in frunte (care-i, dupa caz, sociolog, manager si orice altceva li s-a parut autorilor ca i s-ar potrivi). Mai este, bineinteles, si Nea Costel drojdierul, responsabilul cu glumele despre Mihai Tudose. V-ati imaginat vreodata ca nu cititi Tnr ci ca, de fapt, cititi o carte in care cei 2 sunt personaje si fac diverse chestii? Va e greu sa va imaginati asta? Incercati, totusi …

Al doilea lucru important pentru discutia de fata: v-ati uitat vreodata cine scrie articolele de pe Tnr? Nu este o unica persoana, sunt mai multe. Este Eftimie, este Ionut, este Vasile, este Calin. Incercati sa faceti click pe un autor, sa vedeti DOAR articolele scrise de acesta. Sa vedeti ca, de fapt, anumite lucruri se repeta. Anumite glume, puse in contexte diferite.

Exista, de asemenea, si glume care se repeta la toti autorii de pe Tnr. Glumele cu Buzaul in Moldova sunt, parca, o emblema pentru Tnr.

Acum, pana sa ajung la carte, trebuie sa va mai recomand un site: Eftimie.net. Este blogul personal al lui Eftimie. Pare un pic mai serios decat Tnr, dar nu asta e ideea blogului. Ideea este ca aici apar articolele care nu ar putea aparea pe tnr. Aici nu sunt stiri fictive, sunt explicatii jumatate pe bune, jumatate in gluma, legate de ceea ce se intampla. Stilul nu este cu mult diferit de tnr, multe glume fiind imprumutate de la site-ul mama (o sintagma am retinut de la Eftimie, pe care o tot folosesc: buzoienii sunt moldoveni nascuti in zodia negarii). E drept, mai vedem acolo si ceva recenzii de film, de carte, de niscaiva reviste cand e cazul… Unii zic ca Eftimie.net e versiunea serioasa. Iarasi, i-as putea contrazice, dar nu cu vehementa. E un sambure de adevar…

Acum, imaginati-va o carte in care personajele sunt imprumutate din Tnr (nu sunt Decebal Popescu si cu Nea Costel, dar sunt construite la fel), iar stilul este cel prezent pe blogul lui Eftimie. In plus, imaginati-va cum ar fi sa trebuiasca sa cititi o carte plina de stiri tip TNR. Reformulez: sa fiti nevoiti sa cititi nu doar titlul, ci articolele cu totul.  Nu-ti dai seama daca e serios sau nu, nu-ti dai seama daca omul e genial sau e limitat, habar n-ai de ce a aparut acea carte.

De fapt, eu stiu de ce a aparut: pentru ca editura STIA ca va avea succes. Un site de succes, un blog de succes, deci si o carte de succes. Comercial vorbind, o alegere corecta.

Omul stie ce e acela viral in online, deci stie si sa scrie ceva care sa prinda in offline. Publicul nu e cu mult diferit.

Problema MEA cu aceasta carte este ca ma asteptam la altceva. Cu totul si cu totul altceva. De la literatura, in general, ma astept la altceva. Eftimie este un mare consumator de SF, atat filme, cat si carti, asa ca ma asteptam la altceva de la el. Nu neaparat la ceva serios, nu cred neaparat in ideea ca SF-ul trebuie sa fie obligatoriu serios. Doar ca, credeti-ma, mi-e greu sa includ aceasta carte in categorie SF. Daca ar fi sa inventez o categorie pentru Arhanghelul Raul, aceasta ar fi fictiune Tnr. Caci universul TNR, 99% romanesc, este unul cu totul si cu totul aparte.

Pentru ca pe Facebook facusem comparatia intre aceasta carte si Suge-o Ramona, trebuie sa va spun diferenta ESENTIALA dintre cele 2 si de ce voi prefera oricand Suge-o Ramona: aleg oricand o poveste de viata povestita stangaci, semi-umoristic (asa sustine autorul ca este cartea) in dauna unei fictiuni prost (dubios, incert) scrise. Ambele au avut succes, ambii autori merita felicitati, ambii au gasit nisa potrivita (ma rog, e de discutat cat de diferite sunt cele 2 publicuri, eu zic ca se intersecteaza in mare masura), doar ca eu prefer povestea reala. Sau, ma rog, reala cu inflorituri. Bazata pe fapte reale. Prefer personajele reale si nu controlorii care-si doneaza spaga unei cauze galactice. (Apropo, despre Ramona am scris pe blogul Catalinei).

Per total, Arhanghelul Raul este o combinatie dubioasa de SF, fictiune tip TimesNewRoman, seriozitate tip Eftimie.net, umor, intamplari reale, totul impartit intr-un mod extrem de dubios in capitole cu titluri care de care mai … creative (vorbim de un publicitar drept personaj principal, nu). Va dau un singur exemplu: (Capitolul) 8 in care aflam ce fac nasii CFR cu banii luati de la blatisti.

In cazul in care doriti sa lecturati Arhanghelul Raul, il puteti achizitiona din urmatoarele locuri: direct de pe site-ul editurii Nemira, dar si de la Elefant, Libris si Carturesti. S-ar putea sa va placa, sa-l considerati un roman genial, ori s-ar putea sa-l considerati cel mai prost roman citit vreodata.