Cu ocazia acestei carti, Ascunsa in zapada, am descoperit un nou autor nordic: suedeza Viveca Sten! Inteleg ca seria Crimele din Are, din care face parte acest roman, nu este seria ei de referinta, asa ca abia astept sa citesc si seria de baza – Crimele din Sandhamn).

Seria Crimele din Are detine insa un avantaj foarte mare din punct de vedere comercial: a fost ecranizata de Netflix. Nu am vazut inca ecranizarea, dar promit sa-i dau o sansa.

Ascunsa in zapada incepe abrupt, cu descoperirea unui cadavru intr-o telecabina din Are. Victima se dovedeste a fi fata disparuta a unui important politician din localitate. Vorbim despre o zona micuta, rurala, turistica, iar politicianul in cauza nu era nicidecum un afacerist. Era un politician de centru, un abil negociator, dar nicidecum cineva care sa-si tina fiica in puf.

De acest caz se vor ocupa 2 politisti. Ma rog, echipa este mai mare, dar vedetele, cu sau fara ghilimele, sunt 2. Primul este Daniel Lindskog, un proaspat tatic, el fiind si cel care conduce ancheta. Un politist corect, inteligent, deschis la minte, venit de departe, din Goteborg. Cealalta vedeta este Hanna Ahlander. Aceasta din urma fusese data afara de politia din Stockholm, in Are ea aflandu-se absolut intamplator (sora ei era foarte bogata, asa ca a invitat-o pe Hanna sa stea in casa ei de vacanta din Are pana isi revine). Hanna reuseste sa isi obtina transferul in Are (ea nu fusese efectiv data afara, ci i se spusese sa isi caute alt loc unde sa fie politista).

Doi fugari, fiecare avand propriile motive sa plece, reusesc sa faca o echipa foarte buna, intr-un final reusind sa rezolve un caz dificil. Nu, nu e spoiler daca spun ca rezolva cazul, spoiler ar fi daca v-as dezvalui cine este vinovatul.

De ce mi-a placut mie atat de mult acest roman, Ascunsa in zapada? Ce are el atat de bun? Pai, din punctul meu de vedere, 3 sunt marile sale avantaje:

  1. Mi-a placut ritmul alert cu capitole scurte si intense, care pe mine ma avantajeaza. E noapte, e ora 1, si zic sa mai citesc inca un capitol. Daca urmeaza un capitol de 10 pagini nu-mi vine sa ma apuc de el. Daca urmeaza un capitol de 2 pagini il citesc. Si mai citesc inca unul. Si nu-mi dau seama cand am citit … 10 capitole. Este tipul de scriitura care ma face sa nu las cartea din mana.
  2. Mi-a placut atmosfera nordica, inghetata, care se simte la fiecare pagina. Cand citesc un roman american sau frantuzesc atat de inghetat parca nu e atat de potrivit. Parca e ceva fake. La nordici e ceva natural, ceva firesc.
  3. Mi-au placut personajele, niste proscrisi, niste fugari. E drept, ma asteptam sa aiba ceva mai multe piedici, atat el, cat si ea. Ma asteptam la ceva intrigi in sectia de politie, la un procuror rau, la un politist corupt. Nu va zic nimic despre eventualele piedici pe care le-ar fi putut intampina ea. Poate gasesc asa ceva intr-una dintre viitoarele parti. Dar personajele sunt foarte bine conturate, cu multe defecte, dar si cu reale calitati. Sunt umane, poti empatiza cu ele pentru ca ai impresia ca-i poti intalni in viata reala.

Recomand deci cu caldura (desi contine foarte mult … inghet!) romanul Ascunsa in zapada, prima carte din seria Crimele din Are. O recomand pe scriitoarea Viveca Sten, la baza avocata, care are pe langa talentul literar si o exactitate dobandita in cariera sa juridica. O combinatie fericita, care pe mine m-a incantat.

Ascunsa in zapada a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, insa poate fi comandata SI de pe Libris, Carturesti, Cartepedia ori eMAG!