Dezonoare este o carte pe care o citesti cu sufletul la gura, insa in acelasi timp cu inima distrusa in bucati. Spre deosebire de cartile pe care le citesc eu de obicei, cu criminali in serie, aceasta are o mare problema: nu este despre niste oameni nebuni, dereglati, foarte putini, ci despre niste OBICEIURI pe care, in anumite colturi ale planetei, le au multi oameni. Foarte multi. Mult prea multi.
Dezonoare ne vorbeste despre modul in care este tratata femeia in Pakistan, despre modul in care vad unii onoarea. Pentru barbatii de acolo, femeile nu doar ca sunt inferioare, ca nu au voie sa mearga la scoala, dar sunt din start imorale. Unul dintre personaje, un bogatan traficant de droguri, isi ucidea propriii copii daca acestia erau de sex feminin. Pur si simplu nu suporta ideea de a avea urmasi de sex feminin.
In alt loc, de data aceasta in ruralul SI mai traditional din Pakistan, femeile care nasteau in afara casatoriei erau inecate in rau, apa urmand a le spala pacatele. Nu doar ele erau omorate, ci si copiii lor, “diavolii”, care erau inecati in … lapte. In toata aceasta nebunie sinistra, barbatii nu pateau nimic, nu primeau niciun fel de pedeapsa. Ei pur si simplu au fost ispititi de femeile viclene, nu a fost in niciun fel vina lor ca au cazut prada pacatului. Continue reading
