Inainte sa va vorbesc despre cartea Mortii ma-tii, trebuie sa va vorbesc despre cum am aflat eu de ea. Introducerea usor off-topic este, de fapt, extrem de relevanta.

Asadar, am avut parte de o foarte scurta vacanta (de vineri pana luni) in Brasov in weekendul cu 15 august (am plecat pe 14, m-am intors pe 17). Printre multe alte lucruri vizitate, am mers, in mod surprinzator, si-ntr-o librarie. Ma rog, in mai multe am mers, insa cea buclucasa, in sensul bun, este Libraria Humanitas din Piata Sfatului. Acolo, ratacita pe un raft, se afla o carte obscura, numita Mortii ma-tii. Neauzind in viata mea de ea, insa fiind amuzat de titlu, am pozat repede raftul si am postat pe Facebook, intreband daca a auzit cineva de ea. Nu aveam mari sperante, nu ma asteptam la nimic. Ma rog, ma asteptam ca prietenii mei cu simtul umorului sa se distreze vazandu-i coperta (caci postasem atat pe pagina CitestEmil, cat si pe profilul personal). Am bagat telefonul in buzunar si am mers prin alte parti ale orasului.

Dupa jumatate de ora, cand scot eu telefonul sa vad ce s-a mai intamplat prin online, constat ca multi auzisera de carte si, mai mult decat atat, 3 prieteni m-au rugat sa o si cumpar. Cica nu se mai gaseste, e o raritate, o amica imi spunea cat de mult a cautat-o ea…

Pe seara am revenit la frumoasa librarie, am luat cartea de pe raft si am intrebat cate bucati mai sunt. Mi s-a spus ca 4. Drept urmare, lovit fiind de un altruism care altfel nu-mi este caracteristic, am hotarat sa iau 3 dintre carti, urmand sa o las pe ultima unui alt posibil doritor. Am zis ca n-o voi cumpara si pentru mine, ca nu stiu daca-mi doresc asa ceva. Mi-am propus, insa, sa o citesc, cu imprumut (ma rog, imprumut fortat) si sa scriu despre ea. Avand in vedere ca-i o raritate, probabil si articolele despre ea sunt o raritate. Eu am gasit pe prima pagina a Google (daca esti pe pagina a II-a e ca si cum nu ai exista, virtual vorbind) fix 4 articole, pe care vi le arat si voua: Filme-Carti, Raftul ariciului, Horea Sibisteanu si Observatorul cultural. Sincer sa va spun, mai multe articole decat ma asteptam initial, insa mai putine decat ma asteptam dupa ce am vazut cat de multi stiau deja de carte. Nu, nu ma contrazic. Iar daca vreti sa cunoasteti un pic autorul, cititi tot pe Filme-carti un interviu cu acesta.

Acum, daca tot va dadui 4 trimiteri catre recenzii pe bune ale cartii, sper ca ma veti scuti de corvoada scrierii unei recenzii serioase. Da, fix din motivul asta dau deseori trimiteri externe, catre concurenti (vorba vine): ca sa ofer cititorilor mei ceva ce ei nu vor gasi niciodata la mine pe blog.

Si pe bune ca invidiez bloggerii si criticii care au reusit sa scrie o recenzie serioasa, oficiala, clasica, despre o astfel de carte. Romanul Mortii ma-tii este pur si simplu atat de ciudat, atat in sensul bun, cat si in sensul rau, incat pe bune ca nu pot scrie asa ceva.

Autorul declara din start ca nu este scriitor, ci personaj literar auxiliar (pe bune ca-mi place la nebunie sintagma), iar tot ce am citit in aceasta carte a fost o autobiografie la granita dintre realitate si fictiune. Ma rog, in privinta acestei granite lucrurile sunt relative: imaginati-va, de pilda, ca vreti sa va povestiti copilaria; drept urmare, creati un personaj, unul care se aseamana hai sa zicem 80% cu voi, caruia, insa, ii puneti in carca si cateva chestii facute de prieteni ori auzite ca s-ar fi intamplat. Personaj, sa ne intelegem, complet realist, complet credibil.

M-am regasit si eu in cateva chestii de pe acolo, in frunte cu Geografia invatata de la echipele de fotbal. Eu, unul, stiam capitalele Europei prin scoala generala pentru ca echipele romanesti de fotbal, cu nationala-n frunte, reusisera sa mearga prin majoritatea tarilor dubioase. Ma rog, stiam capitalele Azerbaidjan-ului si Maltei, insa eram convins ca Istanbul este capitala Turciei (geografia fotbalului are limitele ei).

M-a impresionat necrologul, momentul de cumpana, momentaul in care tatal personajului Cristi moare. Este o trecere brusca, o maturizare fortata, o parte fundamentala a vietii personajului.

Ce nu inteleg si nu voi intelege nicicum este de ce o carte atat de serioasa si de profunda a primit un astfel de titlu. De fapt, problema mea principala cu aceasta carte este fix asta.

Nu, nu sunt pudic, chiar mi-a placut Suge-o Ramona, inclusiv filmul (despre care inca n-am scris), insa aici titlul este complet nejustificat. Este un fel de injuratura pentru intelectuali. Autorul imi pare precum babele pe care, in fata blocului, le auzi zicand constant “sa-l ia dracu’, Doamne iarta-ma”. Ori poate titlul este unul exclusiv comercial, autorul dorind sa atraga publicul neintelectual doritor de injuraturi literare. Avand in vedere anul aparitiei, 2012, nu pot sa afirm ca ar avea vreo legatura cu acel Muie PSD pe care intelectualii din toata tara ajunsesera sa-l strige cu zambetul pe buze. Sau, habar n-am, poate Mortii ma-tii a inspirat sloganul politic atat de utilizat (oral si-n scris) in anii trecuti (abandonat parca in anul de gratie 2020).

Revenind la comparatie, Suge-o Ramona este un roman care-si justifica pe deplin titlul. Este tot o autobiografie, una poate mai putin serioasa si mai putin profunda decat Mortii ma-tii, insa una cu siguranta mai amuzanta. Si, totodata, una care are un titlu in ton cu continutul cartii. Mortii ma-tii este o carte unde titlul iti sugereaza ceva, insa continutul e cu totul altceva. Nu-mi dau seama, deci, ce anume este gresit, titlul sau continutul, insa stiu sigur ca cele 2 nu se pupa. Nu se potrivesc.

Am ajuns la final si tot nu stiu daca Mortii ma-tii este o carte geniala ori una proasta. Una mediocra nu e, macar de acest lucru sunt convins. Asa ca va las pe voi sa alegeti una dintre cele 2 extreme. Eu pot spune ca am la fel de multe motive s-o consider geniala pe cate am s-o consider ilogica, inconsistenta si absurda. Dar oare ilogica, inconsistenta si absurda inseamna carte proasta?

Romanul Mortii ma-tii este greu de gasit in online. Eu l-am ginit IN ACEST MOMENT doar la eMag. Pare a fi in stoc, vanzatorul parand a fi editura. Nu bag mana-n foc, nu l-am comandat de acolo, v-am zis la inceput de unde l-am procurat.