Podcastul dauneaza grav cititului. Desi poate vi se pare absurd, ciudat, sa stiti ca este adevarat. Nu este vorba doar de timpul petrecut (evit sa spun PIERDUT) in studio(uri) ori de timpul (dus-intors) petrecut in trafic. Evident, si ele trebuie luate in calcul. Bilantul literar pe 2025 confirma acest lucru: doar 29 de carti citite si terminate in 2025, ceea ce inseamna mai putin de 1 carte pe saptamana.

Ca sa intelegeti cum am regresat, in 2024 am citit 44 de carti, cumuland 19740 de pagini, in timp ce in 2023 citisem 79 de carti, cumuland 30776 pagini. De mentionat un lucru esential: podcastul a aparut pe 15 ianuarie 2024!

Stiu ca v-ati astepta sa fac efectiv bilantul literar pe 2025, sa va spun cate thrillere, cate non-fictiuni, cate carti de autori romani etc am citit in in anul precedent. Nu sunt omul topurilor, nu vreau neaparat sa ierarhizez cartile (nici filmele ori spectacolele de teatru).

Insa legatura dintre podcast si numarul de carti citite mi se pare un subiect ofertant. Ideea este simplu: cititul, cel putin in cazul meu, are nevoie de o anumita stare. Sa fiu pur si simplu linistit, sa am creierul dispus sa mai absoarba ceva. Eu in cap tot am podcastul: cine a venit, cine ar mai trebui sa vina, cand am urmatorul interviu, ce o sa-l intreb pe invitat.

Am avut si problema mutarii, l-am mutat de la Tele7ABC la InfoTV Romania (acum este emisiune tv in sensul aproape clasic al cuvantului), acolo iarasi a fost vorba despre stres.

Asa ca ajung la partea importanta: cititorii de cursa lunga sunt, deci, oamenii care pot ignora problemele cotidiene, pot ignora totul din jurul lor, printr-o cufundare efectiva in actiunea cartii.

As vrea sa spun ca pot sa fac si eu asta, dar de fapt nu pot. Nu prea pot. Sau nu MAI pot.

Cand depaseam 100 de carti pe an fie eram mult mai tanar, fie nu prea aveam alte activitati (pandemia inca imi provoaca la propriu cosmaruri). Cand esti mai tanar ai si probleme mai putine. Sau oricum, problemele alea nu sunt recurente, nu stai sa te gandesti tot timpul la ele.

Paradoxul este ca am podcast cultural. Ca un podcast cultural m-a impiedicat indirect sa citesc mai mult. Ca eu ii incurajez pe altii sa citeasca, dar eu fac asta din ce in ce mai putin. Stiu, suna ciudat, poate absurd, dar este adevarat.

Nu-mi place sa ma plang, nu acesta este scopul acestui articol. Niciodata n-am incurajat plansetele publice, mai ales cele inutile (te plangi public atunci cand oamenii chiar pot sa te ajute, de pilda atunci cand ai nevoie URGENTA de bani; altfel, a te plange doar de dragul de a te plange, pentru o asa numita “terapie publica”, mi se pare ceva absurd).

Eu doar observ si vreau sa inteleaga toti asta:  cei care citesc putin nu sunt neaparat prosti, inculti si lenesi. Uneori creierul lor pur si simplu nu se poate cufunda in lectura unei carti. Ceea ce, repet, nu e o rusine.

Evident, mai este vorba si de perioade: intr-o perioada simt nevoia sa citesc mult, nici nu-mi programez foarte multe evenimente, efectiv stau in casa si citesc; in alta perioada trec 2-3 saptamani fara sa citesc nimic. Cel putin asa functionez eu.

Nu pot sa inchei fara sa va spun ca pe viitor, habar n-am cat de indepartat, mi-as dori ca bilantul literar pe un an, oricare ar fi el, sa cuprinda si cartile SCRISE de mine in acel an. Macar povestioarele. Ori piesele de teatru.

Dar, cum se zice, mai e pana atunci.

Asadar, voi cum stati cu cartile? Care e bilantul literar pe 2025 in cazul vostru? Sunteti multumiti de voi insiva din acest punct de vedere? 🙂