Libraria Les Chats Noirs de Piergiorgio Pulixi este un thriller excelent, usor de parcurs, alert, bazat pe o locatie reala din orasul italian Cagliari (orasul de origine al autorului).
Marzio Montecristo este librar, dar inainte de asta fusese invatator. Din sistemul educational plecase (nu de buna voie) in urma unui incident pe care-l avusese cu tatal unui copil din clasa lui. Copilul avea urme de corectii fizice, mama acestuia nu voia sa recunoasca si nici macar sa discute subiectul, asa ca invatatorul hotaraste sa faca dreptate in felul sau: il ia efectiv la bataie pe tatal agresor.
El este acum librar, detinand Libraria Les Chats Noirs. Nu va dezvalui numele celor 2 pisici, evident negre, care devenisera emblema librariei, insa va spun ca aceasta librarie era nisata pe carti thriller, politiste, mistery. Unul dintre scriitorii preferati ai librarului erau Edgar Allan Poe (autorul celebrei culegeri de proza scurta Pisica neagra si alte povestiri de groaza). Ideea este ca aceasta librarie este inspirata de o librarie reala din Cagliari. Chiar daca n-avea nicio legatura cu proza politista, mie mi-a adus aminte de libraria timisoreana La doua bufnite, care intre timp s-a inchis. Ca idee, in Romania lipsesc astfel de librarii si mai ales astfel de librari celebri. Singurele librarii frecventate din Bucuresti sunt cele ale unor lanturi mari.
Acum trebuie sa trec la criminal. La inceputul cartii ne sunt prezentate victimele. Criminalul este o persoana cu cagula pe fata si atat. Nu aflam nimic despre el. Stim doar ca se duce peste o familie (sot, sotie si copil), pe care o sedeaza. Apoi il pune pe barbat sa aleaga: Ai 1 minut sa te decizi pe cine sa omor, pe copil sau pe sotie; daca nu alegi, ii voi omori pe amandoi. Sotia ii facea semne disperate sa o aleaga pe ea, intr-un final el face aceasta alegere, insa ulterior el se sinucide. Drept urmare, singurul supravietuitor ramane copilul, despre care aflam ulterior ca a fost unul dintre elevii librarului.
Bonus, si cu asta inchei: in Libraria Les Chats Noirs avea loc un fel de crime club, care pe mine m-a dus cu gandul la Clubul Crimelor de Joi. Nu va spun cum se termina totul, nu va spun cine este criminalul si ce legatura are acest club de carte (crime club) cu ancheta, toate acestea va trebui sa le descoperiti singuri.
Mi-a placut ritmul povestii, foarte alert, foarte viu (chiar daca este o carte legata de CRIME), mi-a placut atmosfera (italienii sunt mai calzi decat nordicii, o caldura care se simte, chiar si dupa ce vine traducerea, si din scriitura). Mi-a placut cam tot. Evident, sunt influentat si de Salsa, pisica lu’ frati-miu de care am grija cand e el plecat (si care s-a nimerit sa fie la mine fix cand am primit cartea de la Editura Corint). Este o carte pe care o recomand din suflet tuturor, indiferent daca sunt sau nu iubitori de carte politista. Mi se pare ca este o carte care incearca sa sparga bariere, incearca sa multumeasca (pe deplin) iubitorii genului crime, dar incearca si sa cucereasca alt public. Din punctul meu de vedere, chiar reuseste.
Si pentru ca va vorbeam de coincidente fericite si simpatice, va mai zic una: fac dintr-un Crime Club blogosferic. V-am mai zis de el. Noi nu anchetam crime, cum fac altii, insa scriem despre anchetele altora, despre cartile altora. Acest articol despre Libraria Les Chats Noirs de Piergiorgio Pulixi face parte dintr-un blog-tour de-al Crime Club. Practic, citim cu totii o carte si scriem pe rand, cate unul pe zi, despre ea. Pana in momentul scrierii acestui articol, articole se mai gasesc pe urmatoarele site-uri: carti.blog, Cartile mele si alti demoni, Falled, Ciobanul de azi, Biblioteca lui Liviu.
ps: Libraria Les Chats Noirs este doar prima parte a seriei omonime. Exact ca-n cazul Clubului Crimelor de Joi. 🙂
Leave a Reply