Cimitirul marii este o fictiune istorica. Chiar si asa, eu traiesc altfel povestile care au legatura cu Al Doilea Razboi Mondial, cu nazistii si mai ales cu Holocaustul. Acum 5 ani priveam mult mai detasat aceste povesti. Le priveam ca pe ceva trecut. Acum ma tem din ce in ce mai mult ca acest trecut s-ar putea intoarce, ca am putea sa repetam greselile inaintasilor nostri. Desi pot parcurge povesti groaznice, cu criminali sangerosi, eu ma simt foarte bine stiind ca acestia sunt exclusiv rodul imaginatiei unui autor. Cu cat povestea pe care o citesc este mai reala (poate fi 90% reala ori 10% reala; dar poate fi si REALISTA, cum este cazul acestei carti), cu atat ma sperii mai mult. Ma deprim. La propriu.
Cimitirul marii ne spune povestea unei familii importante din Norvegia. Actiunea incepe in prezent, cand o foarte bogata doamna, conducatoarea unei intregi dinastii, este gasita fara suflare. Ea isi dorea sa scrie memoriile familiei, insa manuscrisul s-a pierdut fara urma.
Memoriile ei erau importante pentru ca acolo urmau sa fie facute dezvaluiri despre un mare dezastru naval, in urma caruia isi pierdusera viata sute de norvegieni. Printre ei, sotul decedatei.
Nepoata acesteia porneste pe urmele manuscrisului pierdut, ea fiind ajutata de un detectiv fost agent secret (vedeti voi exact de ce era fost). Nu vreau sa va spun mai multe, vreau totusi sa subliniez ceea ce ziceam la inceput: vom ajunge in perioada razboiului, a ocupatiei naziste, perioada in care multi norvegieni au pactizat cu dusmanul. Si-au tras foloase de pe urma acestui lucru.
Daca ar fi fost vorba despre o poveste romaneasca poate as fi stat sa caut cat adevar este, despre ce familie este vorba si alte asemenea. Probabil pentru un cititor norvegian aceste lucruri sunt importante, relevante. Povestea este credibila, pentru mine este de ajuns. Mi-a placut modul in care este construita povestea, mi-au placut personajele (va rog sa il urmariti cu atentie pe ajutorul nepoatei, este un PERSONAJ), mi-a placut modul in care este dozat suspansul.
Vad ca multa lume compara aceasta carte cu opera lui Zafon (care altfel mi-a placut enorm, in special Umbra Vantului), lucru care mi se pare usor exagerat. As putea spune ca Aslak Nore este un Zafon nordic, cu tot ce implica acest lucru. Comparatia cu seria Millennium (suedeza, nu norvegiana) mi se pare mai aproape de adevar, mai corecta.
Ce este interesant, dar pentru mine era evident dupa cateva pagini, este ca autorul Aslak Nore este la baza jurnalist. A scris si carti de non-fictiune, inclusiv una despre campionatul mondial de fotbal din 2014. Scriitura lui, chiar si trecuta prin sita traducerii, este una mai jurnalistica decat este de obicei scriitura dintr-o carte de fictiune.
Apropo de traducere, ea este facuta DIN LIMBA NORVEGIANA de Iulia Dromereschi (am subliniat limba norvegiana pentru ca sunt destule carti nordice traduse DIN ENGLEZA si nu din limba originala). O traducere foarte buna, sincere felicitari Editurii Crime Scene Press.
Nu pot sa inchei fara sa spun cateva cuvinte despre personaje. Pe scurt de tot, nu cred ca as face vreodata o munca de cautare si de cercetare a trecutului familiei. II apreciez enorm pe cei care fac, am avut in familie rude care au simtit nevoia sa-si scrie memoriile, “sa dea din casa”, insa eu nu simt deloc nevoia sa fac asa ceva. Drept urmare, daca as fi fost in locul nepoatei, si bine ca n-am fost, ca viata nu m-a pus intr-o atare situatie, n-as fi rasturnat muntii sa aflu adevarul. Unele adevaruri trebuie sa ramana ingropate. Sau, ma rog, daca e sa fie dezgropate, sa nu fiu eu cel care o face.
Legat de cealalta problema, “pactizarea cu dusmanul”, serios ca nu stiu ce as face, ce as fi facut, intr-o situatie de genul. Vreau sa cred ca n-as fi facut-o, ca n-as fi pactizat cu nazistii ori in Romania cu comunistii, insa as fi ipocrit daca m-as bate cu pumnul in piept spunand ca sigur n-as fi facut asta. Nu stiu, SPER sa nu.
Per total, Cimitirul marii este o carte excelenta, pe care o recomand tuturor iubitorilor de fictiune istorica, iubitorilor de thriller politic (si geopolitic) si mai ales iubitorilor de “fresca de familie bogata”. Este o imbinare fericita de genuri, o adevarata incantare.
Cimitirul marii poate fi comandata SI de pe Libris, Carturesti, Librarie.net, Bookzone, Cartepedia, Librariile Humanitas, Libraria Delfin sau eMAG.
Articolul despre Cimitirul marii face parte dintr-un nou blog-tour de-al Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, mai pot fi gasite impresii pe blogul colectiv Literatura pe tocuri.
Leave a Reply