Umbra vantului este prima carte de Carlos Ruiz Zafon pe care o citesc. Nu ma laud cu asta, dimpotriva, imi pun cenusa in cap, insa totodata recunosc ca, intr-un fel, m-au ajuns blestemele celor pe care deseori i-am injurat. Daca celebrul scriitor spaniol n-ar fi incetat din viata anul acesta (19 iunie 2020 data mortii, la varsta de DOAR 55 de ani). Probabil daca n-ar fi incetat din viata m-as fi luat cu altele, as fi dat prioritate altor carti si nu as fi dat o sansa acestui roman. Cu toate astea, nu ma pot declara #FanDeMic Carlos Ruiz Zafon.
Revenind la Umbra vantului, aceasta este o prima carte din seria Cimitirul Cartilor Uitate. Ideea in sine, a unui cimitir al cartilor uitate, mi se pare fascinanta.
Inca de la inceputul cartii, cand nu stiam cum se va termina povestea, incercam sa ma transpun acolo. Incercam sa gasesc o carte asemanatoare, una de care sa nu mai stie foarte multi, una care sa fie aproape un secret. Gandindu-ma strict din aceasta perspectiva, mi-am amintit de cartea O clipa de viata, a unui autor aproape necunoscut: Lucrian Cluc. Imi amintesc incantarea pe care o aveam cand scriam despre ea, simteam ca descoperisem o comoara pe care trebuie s-o impartasesc cu ceilalti.
Acolo, in Cimitirul Cartilor Uitate, trebuia sa iti alegi o carte pe care s-o pastrezi toata viata ta. Un loc unde ajunge un copil, Daniel, care descopera cartea Umbra vantului, un roman al unui autor complet necunoscut, Julian Carax, de care nimeni nu stia aproape nimic. Daniel fusese dus acolo de catre tatal sau, acesta din urma fiind de meserie librar. Chiar asa, cati LIBRARI si nu VANZATORI DE CARTI mai exista in tara noastra? Nu ca in alte tari lucrurile ar sta cu mult mai bine.
Ce afla Daniel despre autorul acelei carti si in ce incurcatura intra singur ramane sa descoperiti singuri. Eu trebuie sa mai mentionez faptul ca actiunea cartii incepe in Barcelona tumultosului an 1945.
E drept, cartea a avut pentru mine un efect sporit datorita faptului ca am vizitat Barcelona. Ma plimbam pe celebra Rambla, incercam sa-mi amintesc Barcelona cea care abia putea respira de turisti. Uneori ma reintorceam in prezent si constatam cu regret ca acum Barcelona este mai trista chiar si decat in 1945: nu mai are parte de un razboi, ci are parte de o inchidere, partiala sau total, fortata sau voluntara, care ii rapeste aproape complet din farmec. Barcelona actuala nu este atacata, insangerata, chinuita fizic, ci este abandonata, este chinuita psihic. Greu de spus cum se simte ea mai bine. Ea, ca atare, ori locuitorii ei.
In acest sens, imi amintesc de cum am trait cartile lui Dan Brown: doar la Codul lui Da Vinci am tresarit in multe momente nu ca ea ar fi fost cu mult peste celelalte, ci pentru ca dintre toate orasele descrise in acele carti, doar in Paris am fost. Deci mi-ar fi placut, poate, mai putin Umbra Vantului daca n-as fi vizitat Barcelona in prealabil. Ori poate m-ar fi facut sa-mi doresc s-o vizitez.
Revenind la ideea de baza a Cimitirului Cartilor Uitate, incercam sa ma gandesc, pe parcursul lecturii, la ce carte nu as putea eu renunta in ruptul capului. Ce carte ar trebui, oare, sa port cu mine pana la sfarsitul vietii? Momentan nu am una, eu nu vad cartile la modul asta. La fel cum nu am vreun film cu adevarat al meu, unul care sa-l revad constant. Oare gandesc astfel pentru ca inca nu am gasit cartea ori filmul care sa ma reprezinte cu adevarat? Ori am dat de ele, insa din ignoranta ori din vanitate nu le-am recunoscut ca atare.
Sunt, insa, curios daca voi aveti vreo astfel de carte (ori vreun astfel de film)? Si, totodata, sunt curios daca exista pentru voi vreo carte necunoscuta, vreo comoara ingropata, pe care ati descoperit-o candva si pe care vreti s-o impartasiti si altora? Vreo carte scrisa de un necunoscut, una de care putini sa fi auzit, dar care voua sa va placa la nebunie.
Revenind la Umbra vantului, este clar o carte de neratat. In plus, pentru ca mi-a placut nu doar povestea ca atare, ci si ideea seriei, voi da o sansa si urmatoarelor. Sper sa imi placa la fel de mult.
Umbra Vantului de Carlos Ruiz Zafon poate fi cumparata de pe Elefant (in engleza), Cartepedia, Libris, Carturesti, Humanitas, Diverta si eMag.
Mie mi-a plăcut mult cartea, are de toate, mister, suspans, dramă, iubire și un stil aparte. Păcat că Zafon a murit, ar mai fi scris multe alte cărți interesante.