Pe scurt de tot: am ajuns subiect la olimpiada de lectura ca abilitate de viata si ma simt ciudat. Am mai multe intrebari decat raspunsuri, mai multe chiar nu stiu, insa scriu acest articol cu gandul ca trebuie sa ramana undeva pe Google. Sunt curios, din acest punct de vedere, cati dintre elevii care au avut acest subiect vor cauta pe Google articolul in cauza. Daca vor gasi acest articol, ii rog sa dea un semn. Si eventual sa ma injure.
In primul rand, nu stiam nimic despre aceasta olimpiada. Nu exista “pe vremea mea”. Cica prima OLAV (asa este cunoscuta) a avut loc in 2012. Acum citez:
„Concurenţilor li se evaluează competenţele de lectură, constând în înţelegerea textelor ficţionale, nonficţionale și multimodale, capacitatea de a reflecta asupra acestora, de a formula opinii, argumente şi interpretări proprii în scris, în cadrul unei prezentări sau a unei dezbateri” și că „Obiectivul fundamental este centrat pe încurajarea abordării de către elevi a lecturii ca abilitate de viață, prin intermediul textului ficțional, nonficțional și multimodal”
Am lasat citatul exact, cu tot cu diacritice. Care diacritice, dragutele de ele, la mine pe bloguri nu exista, insa ele au fost adaugate in subiectul de olimpiada. Parca nu-mi recunosteam textul cu diacritice…
Aceasta ar fi prima observatie. A doua observatie este ca textul citat in acest subiect se gaseste in articolul meu despre romanul Umbra vantului. Este un articol cu impresii, asa cum imi place mie sa spun, nicidecum o recenzie. Multe dintre articolele mele contin asa ceva: intrebari, probleme de care m-am lovit citind cartea. Sunt lucruri care ar trebui sa fie prezente si pe alte bloguri, lucruri pe care imi doresc sa le citesc si in alte parti. Din pacate, bloggerii si criticii arunca cu verdicte, foarte putini isi (mai) pun intrebari. Ori, daca o fac, nu recunosc asta. Nu se lauda. Le e rusine.
Acum urmeaza o intrebare: oare cine imi citeste blogul dintre cei sus-pusi? Ma simt mandru, ma simt bine, ma simt important. Nu conteaza CUM a ajuns pe blogul acesta: printr-o recomandare, vazand o distribuire pe Facebook (care, indirect, tot recomandare este) ori din Google. Chiar si daca ar fi ultima varianta, tot ma mandresc: inseamna ca-i un articol bine optimizat. E meritul meu pentru asta.
Nu pot sa inchei fara sa va spun si partile negative. Veti rade de ele si implicit de mine, dar eu chiar le regret:
- Nu este prima data cand aflu ca am cititori pasivi. Oameni carora le-a placut un articol, dar care nu lasa vreun comentariu, vreo felicitare, sa spuna ca i-am pus pe ganduri. Altfel spus, am putine comentarii, prea putine comentarii. La articolul cu pricina am unul singur.
- Sa nu radeti, dar mi s-ar fi parut firesc sa figureze adresa blogului meu in acel subiect. Mai jos, la subiectul urmator, veti vedea ca este un fragment de text tot de pe un site. Acolo figureaza cu exactitate site-ul (vedeti toate subiectele pe Edupedu.ro; subiectul care ma contine pe mine este la nivelul 3, clasele IX-X). Deci la alte site-uri se poate, la mine nu. Trist.
- Mi-as dori DIN SUFLET sa pot citi TOATE raspunsurile olimpicilor la acest subiect. Mi-as dori sa vad raspunsurile adolescentilor la aceasta intrebare. Din pacate, nu pot vedea. Din pacate.
- Stiu ca pentru multi suna narcisist, dar mi-as fi dorit ca ei sa-mi fi vazut si figura atunci cand le-a picat subiectul. Mi-as dori ca undeva in viitor cineva sa ma intalneasca pe strada si sa ma salute, spunandu-mi ca a avut un fragment dintr-o postare pe blog la olimpiada. La modul cel mai serios, chiar apreciez autorii care pun poza lor la finalul cartii. Mi se pare absurd ca un autor sa fie doar un nume. Eu simt nevoia sa fac legatura intre carte si OMUL din spatele ei. Nu e musai sa-l apreciez, un scriitor poate fi si un om oribil, accept acest lucru, dar as vrea sa stiu. Cumva, ca sa ma simt bine, sa stiu ca acea carte nu a fost scrisa de un robot. Glumesc. Si nu prea. Revenind la of-ul meu, sunt convins ca ar fi fost imposibil ce imi doream eu, insa chiar m-as bucura enorm daca O SINGURA persoana din aceasta lume ar veni la mine si mi-ar spune acele lucruri. Cine stie, poate Universul ori Divinitatea (ori ambele) vor aranja lucrurile astfel incat sa mi se indeplineasca dorinta.
- Nu in ultimul rand, m-as bucura sa aflu care este MECANISMUl prin care bucatica aceea de articol a ajuns subiect. Stiu, strivesc corola de minuni a lumii, insa curiozitatea la mine chiar este mare.
Nu pot sa inchei fara sa va mai fac o marturisire: ma bucur ca am ajuns subiect la olimpiada de lectura ca abilitate de viata si NU subiect la bac. Diferentele sunt fundamentale: la acea olimpiada se duc doar elitele, varfurile, deci riscul de perle este minim (sa scrie vreunul vreo prostie despre fragmentul meu); in plus, nu voi avea pe nimeni pe constiinta, ca a picat indirect din cauza mea; daca cineva a luat 0 puncte la acest subiect, in afara de faptul ca nu se califica mai departe la olimpiada nu pateste nimic.
Acum va las pe voi sa-mi spuneti ce parere aveti despre faptul ca am ajuns subiect la olimpiada de lectura ca abilitate de viata. Haideti, promit ca nu o sa va notez. Sau, daca o voi face, promit sa dau tuturor note de trecere!
Leave a Reply