iUBIRE cu i mic este una dintre cartile primite cadou anul acesta. Nu a fost prima citita, caci domnu’ Nutu a avut prioritate, din mai multe motive (in special motive de … TRAFIC), insa a pus-o sus de tot pe lista prioritatilor mele literare. Coperta ma atragea nespus. Si inca ma atrage, sincer sa fiu.
iUBIRE cu i mic, scris chiar asa, este o carte care imbina armonios stilul introspectiv cu cel dinamic, in care suspansul este la el acasa. Nu moare nimeni, nu este o crima, insa poti fi “thrilled” chiar si in absenta vreunui deces.
Samuel este un profesor singuratic de literatura germana, care in Ajun de Anul Nou primeste un oaspete neasteptat: motanul Mishima (un Garfield autentic, ca sa zic asa). Desi initial este reticent si vrea sa-l goneasca, motanul reuseste sa se ascunda si sa-l convinga pe Samuel sa-l pastreze. Datorita lui, Samuel iese din zona de confort si reuseste sa cunoasca oameni noi: vecinul de la mansarda, un om misterios de la cafenea, o doctorita veterinar si, mai ales, Gabriela, o tanara misterioasa pe care o cunoscuse cand era foarte mic.
Acum, trebuie sa recunosc ca am o pasiune pentru motanii galbeni, multi considerand ca Garfield este echivalentul meu felin. Drept urmare, cartea aceasta mi-a placut atat de mult mai ales pentru Garfield-ul (Mishima se numeste in aceasta poveste) care genereaza toate aceste lucruri. Un motan cu puteri supranaturale, caci avea capacitatea de a auzi si intelege cand este vorba despre el, dar avea si capacitatea de a intra in visul omului (al sclavului, s-o zicem p-aia dreapta).
Al doilea lucru care mi-a placut, care m-a atras, la aceasta carte este orasul Barcelona. Fotbalistic urasc acea echipa, ma bucura infrangerile ei la fel de mult precum infrangerile lui Juventus ori ale lui Dinamo (norocul meu ca ultimele sunt destul de dese), mai nou, adica de cativa ani, si infrangerile lui CSU Craiova, insa orasul mi-a placut mult. Dac-ar fi sa aleg unde sa locuiesc, as alege sa locuiesc la Barcelona, chiar daca as tine cu Real Madrid in continuare. De fapt, poate tocmai d-aia as alege Barcelona: sa ma infiltrez in teritoriul inamic si sa pot savura din interior infrangerile. Redevenind serios, desi chestiile de mai sus sunt cat se poate de serioase, Barcelona are ceva special, ceva magic. Este un oras unde simti mai mult decat poti exprima. Stiu ca multi vorbesc asa despre Paris, insa mie mi se pare ca Barcelona are o vibratie mai puternica decat Parisul.
Evident, iUBIRE cu i mic nu descrie Barcelona precum Umbra vantului, Francesc Miralles nu este Zafon, dar orasul tot imi place. O parte din sufletul meu a ramas acolo, este un loc unde as reveni oricand cu drag. Si, dintre orasele vizitate din strainatate, este locul unde, la limita, as accepta sa traiesc. Desi in mod cert felul meu de a fi si mai ales sufletul meu s-ar simti oricand mai bine undeva-n Romania, chiar daca nu neaparat in Bucuresti.
Al treilea motiv pentru care apreciez aceasta carte, aceasta iUBIRE cu i mic, este motivul “filosofic” principal: singuratatea. E drept, nu ma regasesc neaparat in deznodamant, nu ma regasesc neaparat in opinia autorului despre singuratate, dar recunosc ca ma atrag cartile in care se vorbeste despre acest subiect.
Imi plac si personajele, nu doar Samuel si Mishima (pentru mine, personajul cheie), ci si Gabriela. MAI ALES Gabriela. Atitudinea ei este o atitudine de PISICA, se comporta fix ca o pisica pe tot parcursul cartii. Imi plac si cei 2 dubiosi, noii prieteni ai lui Samuel, chiar daca par prea nebuni chiar si pentru gusturile mele.
iUBIRE cu i mic este o carte foarte buna, care are cateva elemente care au facut-o sa devina excelenta in ochii mei. Unii vor considera ca am laudat-o prea mult, in exces, insa altii o vor aprecia chiar mai mult decat am apreciat-o eu. Chestie de gusturi.
iUBIRE cu i mic a aparut la Editura Humanitas, in colectia Raftul Denisei, putand fi achizitionata din aproape toate librariile din tara. Online se gaseste (si) pe Elefant, Libris, Carturesti, Libraria Delfin, Cartepedia, CEL.RO, CLB, Librariile Humanitas (in mod evident) si eMAG.
ps: iUBIRE cu i mic vorbeste, in mod indirect, si despre libertate. Intotdeauna, atunci cand vorbesti despre singuratate vorbesti si despre libertate. Nu poti exclude libertatea din aceasta discutie, oricat ti-ai dori sa fie altfel.
ps2: Ador titlul iUBIRE cu i mic. Pe bune, chiar il ador.
Cu plăcere! Chiar mă bucur că ți-a plăcut atât de mult cartea. O să mi-o cumpăr și eu să o citesc.