Sotron pe zapada – Let it snow

Sotron pe zapada – Let it snow este sora geamana a cartii Litere pe fulgi de nea – Break the ice. Pe scurt, desi probabil deja stiti povestea: Editura Siono a cerut texte avand ca tematica iarna, nefiind vreo interdictie in ceea ce priveste autorii, puteau fi deopotriva autori debutanti ori autori consacrati. Singura conditie era ca textul sa nu mai fi fost publicat. O conditie logica, dupa mine ar fi trebuit sa fie subinteleasa (desi in epoca internetului e nevoie de astfel de precizari).

Pentru ca erau prea multe texte bune, Editura Siono a hotarat, exact ca si anul trecut, sa publice 2 antologii sau, altfel spus, o antologie in 2 parti: Litere pe fulgi de nea – Break the ice, despre care deja am scris, vedeti link-ul din primul paragraf, si Sotron pe zapada – Let it snow. Acum va voi vorbi despre acest al doilea volum.

Intai si intai, trebuie sa dau verdictul, sa fac inevitabila comparatie, una care, surprinzator, nu-mi este favorabila ca scriitor: Sotron pe zapada – Let it snow este o antologie mult mai vie, mai dinamica, mai spumoasa. Am mult mai multe texte despre care pot spune ca-s pe placul meu. Cumva, cred ca a mea povestire, Chat Noir, s-ar fi potrivit mult mai bine in peisaj aici. Desi, din alta perspectiva, o povestire care este radical diferita de toate celelalte din carte este o povestire care iese-n evidenta. Ceea ce e cu atat mai bine pentru autorul acesteia.

Daca ma intrebati pe mine, povestile de aici sunt mai beletristica decat povestirile din primul volum, unde intalnim foarte multe introspectii. Nu ma iau de ele, unii vor empatiza cu autorii si autoarele, unii vor varsa multe lacrimi, unele chiar si pe mine au reusit sa ma atinga.

Pentru ca va spuneam ca sunt mult mai multe povestiri care mi-au placut, am ales doar 5 despre care va voi spune cateva cuvinte. Ordinea este, bineinteles, ordinea preferintelor mele.

Tunelul – Daniela Toader in Sotron pe zapada – Let it snow

Avem un artist singuratic, un arhitect aici (arhitectii fiind, cumva, un amestec incert de boemie si rigoare), care este nevoit sa mearga la inmormantarea unui unchi. Acesta ia trenul, loc in care stia din start ca urma sa intalneasca oameni interesanti. Acesta avea un obicei misto: de obicei isi nota intr-un carnetel persoanele pe care le intalnea pe drum. Ce fel de persoane va intalni in tren si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Eu pot doar sa spun ca povestea … are happy-end. Chiar are, chiar daca nu toti vor fi de acord cu mine.

Inchipuire sau realitate – Clara Elena Marinescu in Sotron pe zapada – Let it snow

Un thriller autentic, unde nu-ti dai seama, nici macar la final, ce e real si ce nu. Chiar ma gandeam, citind povestirile din primul volum, ca cel care reuseste, in atat de putine cuvinte (pagini) sa scrie un thriller, caci iarna pe mine la asta ma duce cu gandul, merita un premiu. Eu as fi facut daca as fi avut o capacitate atat de mare de sintetizare. Din acest motiv, ce a reusit Clara Elena Marinescu este ceva exceptional. O felicit sincer.

Tabloul – Nicolina Halgas in Sotron pe zapada – Let it snow

Despre personajele create de scriitori, romancieri, dramaturgi ori scenaristi, se vorbeste mult. S-au scris multe alte opere, in care unii-si imaginau dialoguri intre autori si propriile creatii. Insa despre personajele create de PICTORI nu vorbeste nimeni. Este cumva nedrept, desi sunt destul de ofertante. De altfel, din unele perspective sunt chiar mai ofertante. Nicolina Halgas ne vorbeste despre un astfel de personaj, perspectiva fiind una extrem, dar extrem de misto. Felicitari sincere.

Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie – Lelia Iancu in Sotron pe zapada – Let it snow

Psihologie, psihiatrie si astrologie – iata o combinatie la care multi vor stramba din nas. Pe mine combinatia ma fascineaza, asa cum m-a fascinat dintotdeauna. Nu o zodie in sine, aici Scorpionul, ci deea in sine, de a trata astrologia in mod serios, nu ca pe ceva ce poti citi in ziar, scrisa jumatate la misto si jumatate cu gandul la ce vrea omul sa citeasca.

Acum, ca sa dau un pic din casa, pentru ca pe autoare o urmaresc pe Facebook, suntem prieteni virtuali, trebuie sa va marturisesc ca Lelia Iancu este absolventa a unui curs de astrologie. Deci nu vorbeste aiurea, ci vorbeste in cunostinta de cauza.

O ultima “dezvaluire” va fac: mi-as dori ca acel medic psihiatru sa ajunga personajul central al unui roman ori, de ce nu, al unui film-serial. Ar ajunge printre personajele mele preferate.

O poveste despre Sfantul Nicholas, Madeira si destin – Bianca Scurtul in Sotron pe zapada – Let it snow

Desi este o poveste foarte previzibila, este bine scrisa, aduce zambetul pe buze si iti da o stare de bine per total. Ar putea ajunge subiectul unei comedioare romantice de sezon, una romano-portugheza de care sa se poata bucura oricine, caci pozitionarea geografica si culturala este cumva irelevanta. Ma rog, exista riscul ca lungirea ei sa o dilueze prea mult, insa chiar e potrivita pe ProTV intre 2 reprize de Singur Acasa (chiar daca anul asta celebra serie este difuzata de Antena 1).

Sotron pe zapada – Let it snow poate fi comandata de pe site-ul Editurii Siono, dar si de pe Libris si Carturesti. Se gaseste si-n librariile fizice ale celor 2 (Stefan Octavian Iosif din Brasov, respectiv reteaua Carturesti din toata tara), dar si-n toata reteaua Humanitas. Se gaseste, de asemenea, si in mai multe librarii fizice independente, gen Libraria Eminescu ori Excellent Coffe & Books (din Bucuresti). Vedeti cum e cu stocurile, fix in acest moment la Libris apare indisponibila, dar vine zilele urmatoare tirajul cel nou. Oricum, puteti citi acest articol si peste cateva luni, asa ca este irelevant cum sta treaba cu disponibilitatea IN ACEST MOMENT. Iar in reteaua Carturesti, daca-n libraria fizica de langa voi nu este disponibila, puteti face comanda cu ridicarea din librarie (ca sa nu mai platiti transportul).